Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Comisarul Miclovan “justiţiarul” din filmele lui Sergiu Nicolaescu n-a fost altceva decât un ofiţer de Securitate care îi asasina pe cei din rezistenţa anti-comunistă

63

blankÎn anii ’70, binecunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu dădea lovitura cu seria de filme poliţiste ale comisarului Miclovan – în producţiile Cu mâinile curate (1972), Ultimul cartuș (1973), acestea fiind urmate de seria de filme poliţiste în care personajul principal este comisarul Moldovan – în peliculele Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978) şi Duelul (1981).

Comisarul Miclovan se luptă cu grupările de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al doilea război mondial, însă scoate prea des pistolul, lichidând răufăcătorii fără judecată. Sergiu Nicolaescu recunoaşte că a avut ca model în crearea personajului Miclovan pe unchiul său, Eugen Alimănescu, comisar în Bucureşti între 1935 şi 1951.

Dar, a fost comisarul Alimănescu justiţiarul zugrăvit de nepotul său, Sergiu Nicolaescu? E posibil ca la început să fi făcut asta, însă, cu timpul, s-a transformat într-un fel de criminal în serie, folosit de puterea politică comunistă în lichidarea opozanţilor. Astfel, în 1949, ministrul de interne Teohari Georgescu a hotărât ca toți cei care făcuseră parte din grupurile de rezistență anticomunistă și care fuseseră condamnați la peste 15 ani de închisoare să fie asasinaţi în condiții cât mai discrete. Eugen Alimănescu a fost desemnat să ducă la îndeplinire aceste execuții, care au fost realizate în 1950 – a asasinat peste 50 de membri ai rezistenţei anticomuniste, care erau închişi în diferite închisori.

După aceea, comisarul Alimănescu a intrat în nişte afaceri dubioase, aşa că a fost, la rândul său, arestat şi trimis la Canal. Cicerone Ionițoiu în cartea sa, Morminte fără cruce, vol II spune: “Canalul Morţii trebuia săpat, şi erau şi alte lucrări în perspectivă, odată ce problema mâinii de lucru nu se mai punea: rezervele erau suficiente. Printre deţinuţii politici de aici se găsea şi un criminal, Alimănescu. Fusese adus de la lagărul Midia dintre cei de drept comun, care vroiau să-l linşeze. După ce omorâse sute de borfaşi cu care operase ani de zile, intrase în securitate. A participat alături de trupele Ministerului de Interne la lichidarea mişcării de rezistenţă, la început în Banat, împotriva colonelului Uţă, apoi în Făgăraş. Dar nu a apucat s-o lichideze, pentru că a fost arestat”.

Totodată, nu s-au găsite date în arhivă care să arate că în 1935, Alimănescu ar fi fost angajat în Poliţie şi a urcat în scara ierarhică până la gradul de “comisar”. De fapt, ceea ce s-a găsit sunt următoarele date: Eugen Alimănescu a fost un infractor, care a fost angajat de comuniști în poliție pentru a fi folosit la lichidarea interlopilor din Bucureștiul anilor 1945-1946. Reușitele sale îl fac să fie angajat de Securitate pentru lichidarea luptătorilor anticomuniști din munți. Dar, cruzimea metodelor sale aplicate unor oameni nevinovați, precum și corupția, îl fac să cadă în digraţie, astfel că el este condamnat la muncă silnică la Canal. Cam ăsta e adevărul şi nu se aseamănă deloc cu “romantismul justiţiar” promovat în filmele lui Sergiu Nicolaescu…

Orgoni Crystal