Să ne temem cu adevărat de cea de-a doua moarte, căci ea reprezintă despărţirea permanentă de Dumnezeu
În Noul Testament ne este înfăţişat 3 tipuri de moarte: moartea fizică, moartea spirituală şi „cea de a doua moarte”. Se pare că moartea spirituală continuă şi dincolo de această viaţă, sub formă de moartea veşnică, numită uneori „a doua moarte”. Iisus vorbeşte despre ea în Matei 10,28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă.” Expresia „a doua moarte” nu apare în această formă decât în cartea Apocalipsei, de patru ori. Bisericile primare din Asia Mică, aflate în suferinţă, sunt consolate prin cuvintele lui Iisus: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: « Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua »” (Apocalipsa 2,11). Apoi, la sfârşit (Apocalipsa 20,14), aflăm că moartea însăşi e „aruncată în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.” Şi secera nemiloasă e scoasă din scenă de îndată ce sunt vestite noile ceruri şi pământul cel nou.
Frapant la noţiunea de „a doua moarte” este că, potrivit celor spuse de Iisus, aceasta este singura moarte de care trebuie să ne temem. Moartea fizică este esenţială dacă vrem să înaintăm spre împlinirea scopurilor lui Dumnezeu, să moştenim împărăţia cu noile noastre trupuri înviate. Moartea spirituală este rea, dar poate fi îndreptată dacă ne punem încrederea în lucrarea săvârşită de Hristos pe cruce pentru ispăşirea păcatelor noastre. Însă a doua moarte este cea cu adevărat înspăimântătoare, căci din ea nu există întoarcere. Ea reprezintă moartea veşnică, despărţirea permanentă de Dumnezeu.
P.S. Opinia de mai jos este punctul de vedere al lui Denis Alexander, opinie cu care nu sunt total de acord.
În Noul Testament ne este înfăţişat 3 tipuri de moarte: moartea fizică, moartea spirituală şi „cea de a doua moarte”. Se pare că moartea spirituală continuă şi dincolo de această viaţă, sub formă de moartea veşnică, numită uneori „a doua moarte”. Iisus vorbeşte despre ea în Matei 10,28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă.” Expresia „a doua moarte” nu apare în această formă decât în cartea Apocalipsei, de patru ori. Bisericile primare din Asia Mică, aflate în suferinţă, sunt consolate prin cuvintele lui Iisus: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: « Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua »” (Apocalipsa 2,11). Apoi, la sfârşit (Apocalipsa 20,14), aflăm că moartea însăşi e „aruncată în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.” Şi secera nemiloasă e scoasă din scenă de îndată ce sunt vestite noile ceruri şi pământul cel nou.
