Casanova, playboy-ul care a murit ca un creştin


Poate se justifică faptul că cel mai cunoscut seducător din istorie – cel ce spunea: „O femeie este precum o carte care, indiferent dacă este bună sau nu, trebuie să înceapă să placă încă din titlu” – şi-a găsit sfârşitul în urma infectării cu boli venerice şi a tratamentelor toxice asociate. Înainte de a ajunge la vârsta de 40 de ani, Casanova a fost tratat pentru nu mai puţin de 11 crize de si*ilis şi go*oree; cu timpul, rinichii săi au cedat, iar prostata i s-a inflamat puternic. Ultimii 13 ani ai vieţii sale au fost caracterizaţi prin castitate, singura lui plăcere fiind mâncatul, obicei despre care biograful său observa: „De vreme ce nu mai putea fi un zeu în grădini, el a devenit un lup la masă”.

Celebrul amant, ce a produs nenumăraţi bastarzi, a fost el însuşi un copil ilegitim, născându-se la Veneţia pe data de 5 aprilie 1725, ca fiu al unei actriţe italience fără standarde morale prea înalte, Zanetta Farussi, şi al unuia dintre numeroşii ei amanţi – nu se ştie exact al cui, poate al lui Michele Grimani, membru al unei familii aristocrate de actori. Nici măcar Casanova nu a reuşit să-şi stabilească originile; el avea încredinţarea că fratele său, Francesco, era rezultatul aventurii mamei sale cu prinţul de Wales, pe când Zanetta dădea spectacole în Anglia.

Decăderea lui a fost provocată de s*x, iar flirturile au debutat la o vârstă fragedă. El afirma că, la 11 ani, mângâierile unei femei ce-l îmbăia i-au trezit pornirile se*uale. În scurtă vreme el şi-a pierdut virginitatea cu două femei deodată. Pe când era tânăr el a fost acceptat la seminarul St. Ciprian pentru a deveni preot, însă la scurt timp a fost exmatriculat din cauza unei relaţii intime cu un preot.

În anul 1789, ajuns la vârsta de 64 de ani şi inactiv se*ual, a hotărât să-şi alunge plictiseala scriindu-şi amintirile unei vieţi pline de aventuri amoroase. Autobiografia plină de culoare, „Histoire de ma vie” („Povestea vieţii mele”), are 4545 pagini şi îi descrie viaţa intimă doar până in vara anului 1774, pe când el avea 49 de ani.

Dintr-o versiune necenzurată în limba engleză a memoriilor, publicată în 12 volume, între anii 1966 şi 1971, şi dintr-o biografie detaliată apărută în anul 1969, aflăm informaţii privitoare la bolile ce au dus la moartea sa. Pe lângă cele 11 crize de boli venerice – ce nu i-au provocat nici măcar perioade scurte de castitate, forţându-l doar să poarte un „palton”, eufemismul folosit în acele vremuri pentru a denumi un prezervativ din pânză cerată, se crede că el a suferit de variolă, de pleurezie, de pneumonie şi de două atacuri de malarie, supravieţuindu-le tuturor acestora. Este remarcabil faptul că a trăit până la 73 de ani şi a murit, după cum afirma, „creştin”.

Casanova a fost mai mult decât un amant cu normă întreagă. El a fost în timpul liber şi umorist, scriitor, ocultist, pasionat de jocuri de noroc şi, pentru o scurtă perioadă, a participat la organizarea loteriei naţionale franceze. El considera căsătoria drept „mormântul iubirii”, preferând „farmecul indescriptibil al plăcerilor furate”, pe care le fura fără discriminări: de la fiica sa, Leonilda; de la un locotenent rus, Lunin; de la o călugăriţă italiană, pe care o numea „maica Mary M.”.

Medicii moderni consideră că infecţiile venerice ale lui Casanova, împreună cu tratamentele dure şi, în general, ineficiente cu mercur ale vremii, i-au slăbit permanent tractul urogenital, provocându-i o infectare septică fatală a prostatei.

În momentul declanşării în forţă a bolii, el era bibliotecarul contelui Waldstein în castelul din Dux, Boemia (actualul Dukovany din Cehia). El publicase versuri, critici, o traducere a Iliadei, pamflete satirice la adresa aristocraţiei veneţiene, iar în 1797, cu un an înainte de a muri, o poveste futuristă fantastică numită Icosameron, ce anticipaseră stilul science-fiction.

Însă el devenise un bădăran certăreţ şi guraliv, fiind plictisit, impotent şi chinuit de durerile prostatei inflamate. Doctorii nu aveau cum să-l ajute, iar prietenii îl îngrijeau. Penultimele sale cuvinte dovedesc că el nu şi-a schimbat felul de a gândi până în ultimele clipe: „Viaţa este ca o fată pe care o iubeşti şi căreia îi faci toate plăcerile din lume ca să nu te părăsească“. La venirea unui preot, marele aventurier şi-a mărturisit destule păcate pentru a concluziona: „mor ca un creştin”. El a încetat din viaţă în acea zi de 4 iunie 1798, în Dux. Cine a parcurs autobiografia imensă a lui Casanova a observat că obsesia lui pentru femei s-a atenuat odată cu intensificarea dorinţei lui de celebritate şi de realizări pe plan intelectual.

El a fost înmormântat în spatele Capelei Sf. Barbara din cimitirul oraşului Dux. În anul 1922, a fost descoperită o piatră pe care era sculptat numele data 1799, însă nu a fost descoperită nicio urmă a rămăşiţelor sale. Pe o placă comemorativă ridicată recent se poate citi: „Jakob Casanova/Venedig 1725 / Dux 1798″.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO