Adolf Frederick, regele Suediei, a murit dintr-un motiv stupid şi incredibil!

Adolf Frederick, regele Suediei, n-a fost un monarh rău. Pentru secolul al XVIII-lea (considerat de mulţi ca secolul absolutismului regal european), regele a susţinut Legea libertăţii presei (unică în acele vremuri), desfiinţând orice fel de cenzură, cu excepţia calomnierii regelui sau a Bisericii Luterane. Domnia sa de 20 de ani (1751-1771) a fost una de pace internă şi reforme liberale.

El a fost văzut, atât în timpul domniei sale, cât şi după moartea sa, ca un conducător slab, dependent de alţii, lipsit de orice talent. Dr totuşi, în ciuda acestor defecte, el a fost un soţ bun (cu soţia sa Louisa Ulrika de Prussia), un tată grijuliu (a avut 5 copii) şi un adevărat domn faţă de servitorii săi. Deci, a fost un om bun, tirania nepotrivindu-i-se deloc! Iată că pot exista şi regi cu suflet bun, nu doar jigodii (vezi un articol recent de-al meu despre ticăloşia regelui britanic George al II-lea: Regii britanici au fost nişte gunoaie! Îşi înjurau fiii şi se bucurau pentru moartea lor! Cazul incredibil al prinţului Frederick…).

Regele avea o pasiune care îi răpea mult timp: aceea să facă tot felul de cutiuţe. Mulţi şi-l amintesc ca un om amabil, ospitalier şi politicos, aşa că nu puţini au fost cei care l-au plâns la moartea sa. Dar cum a murit? Absolut stupid! Pe 12 februarie 1771, regele Adolf Frederick a murit după ce a consumat o masă ce-a constat în următoarele: homar, caviar, sauerkraut (un fel de varză fermentată), scrumbie afumată şi şampanie. După această mâncare consistentă, regele suedez nu s-a săturat şi a mai comandat 14 porţii de semla, servit cu lapte cald. Semla este un desert tradiţional suedez, asemănător gogoşilor umplute cu pastă de alune.

Se poate să fi murit doar din cauza unei mese consistente sau poate că a fost otrăvit de cineva? Rămâne un mister istoric ce nu cred că se va descoperi vreodată… Altfel, el a rămas în istorie ca fiind „regele care a mâncat până a murit”.