Semnale extraterestre provenind de pe steaua Alfa şi de pe planeta Venus? Asta au descoperit oamenii de ştiinţă!

Un amator cu experiență din Australia, în vârstă de 25 de ani, John G. Bolton, a făcut cunoscut în iunie 1947 că a captat niște semnale interesante provenind dintr-un punct din Cosmos, căruia însă nu era în măsură să-i precizeze poziția cu aparatul său. Patru ani mai târziu, sursa de semnale radio a lui Bolton era identificată ca fiind steaua Alfa din Constelația Lebedei. El a devenit ulterior șeful Departamentului de Radioastronomie de la Caltech, unde a ajutat la instalarea primelor două mari oglinzi parabolice.

În august 1956, dr. John Kraus de la Universitatea din Ohio a stârnit vâlvă în lumea întreagă, după ce a făcut cunoscut că a reușit să capteze niște semnale radio foarte interesante provenind de la planeta Venus. Într-o comunicare făcută pentru Societatea Americană de Astronomie, dr. Kraus declara că semnalele vin în impulsuri, având deseori durata de o secundă sau mai mult, iar uneori vine un șir întreg de semnale separate prin intervale mai mult sau mai puțin uniforme. Impulsurile, a precizat omul de știință, „par a fi modelate în audio frecvență, având circa 117 cicli pe secundă.

Nu era pentru prima oară când dr. Klaus semnala o asemenea anomalie. În luna iunie a aceluiași an el anunțase deja că semnalele provenind de pe planeta Venus semănau foarte mult cu acelea care pot fi produse de o teribilă și prelungită furtună electrică. Însă semnalele pe care dr. Kraus spunea în august că le-a recepționat a doua oară erau cu totul diferite. „Aceste semnale – spunea omul de știință – trebuie să provină de la o sursă aparținând unui tip destul de complex; ele au multe din caracteristicile radioemisiunilor stațiilor terestre”.