Secretele avarilor sunt dezvăluite printr-o analiză revoluţionară a ADN-ului lor. Avarii au fost un popor nomad care ne-au cotropit teritoriile în urmă cu peste 1.000 de ani

Cum înțelegem societățile trecute? Timp de secole, principalele noastre surse de informații au fost artefactele și textele antice. Dar studiul ADN-ului antic ar putea schimba ceea ce știm despre trecutul uman. Într-un nou studiu, cercetătorii au analizat genetica a sute de oameni (avarii) care au trăit în Bazinul Carpaților din sud-estul Europei Centrale cu mai bine de 1.000 de ani în urmă.

Cine erau avarii? Aceştia erau un popor nomad originar din Asia Centrală de Est. Din secolul al VI-lea până în secolul al IX-lea d.Hr., ei au deținut puterea în mare parte din estul Europei centrale. Până în prezent, arheologii au excavat peste 100.000 de morminte avare. Şi acum, prin prisma „arheogeneticii”, se poate aprofunda și mai mult rețeaua complicată de relații dintre indivizi care au trăit cu mai bine de un mileniu în urmă.

O mare parte din ceea ce știm despre societatea avară provine din descrierile scrise de inamicii lor, cum ar fi bizantinii și francii, așa că această cercetare reprezintă un salt înainte semnificativ în înțelegerea societăţii avare, prin combinarea datelor ADN antice cu contextul arheologic, antropologic și istoric.

Cercetătorii au reuşit să preleveze probe din toate rămășițele umane disponibile din patru cimitire complet excavate din epoca avară, situate în Ungaria. Acest lucru a dus la o analiză meticuloasă a 424 de indivizi. Aproximativ 300 dintre acești indivizi aveau rude apropiate îngropate în același cimitir. Acest lucru a permis cercetătorilor să reconstruiască mai multe legături extinse care se întind până la 9 generații și 250 de ani.

Astfel, cercetarea a dezvăluit un cadru social sofisticat, rezultatele sugerând că societatea avară a funcționat pe un sistem strict de descendență prin linia tatălui (descendență patriliniară). După căsătorie, bărbații au rămas de obicei în comunitatea lor paternă, păstrând continuitatea descendenței. În schimb, femeile au jucat un rol crucial în promovarea legăturilor sociale prin căsătoria în afara comunității familiei lor. Această practică, numită exogamie feminină, subliniază contribuția esențială a femeilor în menținerea coeziunii sociale.

În plus, studiul a identificat cazuri în care indivizi de sex masculin strâns înrudite, cum ar fi frați / tată / fiu, au avut descendenți cu aceeași parteneră. Astfel de cuplări se numesc „uniuni levirate”. În ciuda acestor practici, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă de împerechere între persoane înrudite genetic. Acest lucru sugerează că societatea avară a păstrat cu meticulozitate o amintire ancestrală.

Studiul, realizat cu cercetători de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig, Germania și de la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta, Ungaria, face parte dintr-un proiect mai amplu numit HistoGenes, finanțat de Consiliul European de Cercetare. Acest proiect arată că se poate folosi ADN-ul antic pentru a examina comunități întregi, şi nu doar indivizi.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.