„Să facem omul după chipul şi după asemănarea NOASTRĂ…” – spune Biblia. Cine au fost „NOI”? Nişte extratereştri avansaţi?


Biblia este plină de enigme şi contradicţii. Să vedem mai întâi ce scrie în prima carte a lui Moise: „Să facem omul după chipul şi după asemănarea noastră…”. De ce vorbeşte Dumnezeu la plural? De ce spune el „noi”, şi nu „eu”? De ce „noastre”, şi nu „meu”? În mod logic ar fi ca „singurul” Dumnezeu ar fi trebuit să vorbească oamenilor despre el la singular, şi nu la plural.

„Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit” (Facerea, VI, 1-2). Cine poate să răspundă la întrebarea care fii ai lui Dumnezeu le-au luat de soţii pe fiicele oamenilor? Vechiul Israel nu cunoştea doar decât un singur şi sfânt Dumnezeu. De unde apar aceşti „fii ai lui Dumnezeu”?

„În vremea aceea se iviră pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (Facerea, VI, 4). Iată-i că apar din nou aceşti fii ai lui Dumnezeu care se amestecă printre oameni. Şi iată că aici este, de asemenea, vorba pentru prima dată de uriaşi. „Uriaşi” apar mereu şi pretutindeni, în mitologiile din răsărit şi apus „Uriaşii” sau Giganţii apar fantomatic în mai toate scrierile din vechime. S-ar părea, aşadar, că au existat.

Ce soi de fiinţe or fi fost oare aceşti „uriaşi”? O fi vorba cumva de strămoşii noştri? Poate că ei sunt cei care au clădit acele gigantice construcţii de piatră, mutând de colo-colo, parcă în joacă, blocuri enorme. Sau este vorba de cosmonauţi stăpâni pe tehnică veniţi de pe altă planetă?

Un lucru e sigur: Biblia vorbeşte de „uriaşi” şi îi desemnează drept „fii ai lui Dumnezeu”, şi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” trăiesc printre oameni, împerechindu-se cu fiicele oamenilor.