Site de secrete, stiinta si metafizica

Preşedintele SUA a fost informat: în Antarctica s-au descoperit urme de viaţă de pe planeta Marte!

302

La 30 iulie 1996, în Biroul Oval al Casei Albe din Washington, Daniel Goldin, şeful NASA, i-a comunicat personal preşedintelui Clinton ceea ce opinia publică mondială urma să afle o săptămână mai târziu: oameni de ştiinţă de la NASA dăduseră de urme de viaţă extraterestră. Mai precis, urme de viaţă marţiană, găsite într-un bulgăre de materie marţiană, marcat de ALH 84001, care avea mărimea unui pumn, greutatea de 2 kilograme, şi care a căzut cu aproape 13.000 de ani în urmă în apropiere de Allan Hills, lângă Marea Ross a Antarcticii.

Poate să vi se pară ciudat ca un bulgăre de sol marţian să ajungă la noi. Astronomilor însă acest fenomen le este foarte familiar. În cazul de faţă, se presupune că acum aproximativ 15 milioane de ani un asteroid uriaş a zgâriat planeta Marte şi a smuls cu asemenea forţă bucăţi din suprafaţa ei încât pe unele dintre acestea le-a catapultat în afara câmpului de atracţie al planetei. Apoi, ALH 84001, prins de gravitaţia Soarelui, se pare că s-a rotit timp de milioane de ani în jurul astrului nostru central.

Cu vreo 13.000 de ani în urmă, el a părăsit orbita circumsolară, a zburat în interiorul sistemului solar, a nimerit în câmpul gravitaţional terestru şi s-a prăbuşit în Antarctica. Pătura de gheaţă protectoare, care l-a ferit de germeni tereştri, s-a mişcat în cursul mileniilor nu în jos, ci în sus.

Când meteoritul a ajuns nemijlocit sub suprafaţă, vânturile puternice l-au dezgolit, astfel încât astronomul american David McKay şi echipa sa l-au descoperit în anul 1984. încă îngheţat bocnă, a ajuns în laboratorul de meteoriţi al lui „Johnson Space Center” (JSC) din oraşul texan Houston. A durat un deceniu până ce tehnicile de analiză au atins gradul de perfecţiune apt să permită desprinderea concluziei că fusese găsit al 12-lea meteorit marţian.

După alţi doi ani, timp în care părţi din ALH 84001 au fost tăiate în bucăţi, puse la microscoape electronice şi analizate în toate modurile posibile şi imposibile, un lucru a devenit clar: acest fragment este nu numai cel mai vechi meteorit marţian, el este şi cel mai important, căci conţine combinaţii organice. Acestea sunt hidrocarburi aromatice policichce, asemănătoare ca structură bacteriilor terestre primitive, numai că mai mici de o sută de ori. Ele nu au rezultat din poluări terestre, ci au apărut pe Marte – acum vreo 3,6 miliarde de ani!

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie