O maşină a timpului a fost construită în 1899, iar inventatorul ei a apărut câteva decenii mai târziu!?

Există pe Internet o legendă urbană despre un bărbat pe nume Kirk Lazarus, care, în 1897, în Toontown (Delaware/SUA), în hambarul său a efectuat mai multe experimente ciudate. Legenda spune că unii martori au observat o lumină curbându-se în interiorul hambarului. Inventator autodidact, cu experiență în ingineria telegrafică, Lazarus petrecuse un deceniu obsedat de o singură idee: că timpul, la fel ca electricitatea, putea fi condus.

A scos din resturi de alamă, fire de cupru și, cu ajutorul unor tuburi vidate, a construit ceea ce a numit „Poarta cronometrică„. Notițele sale – păstrate într-o arhivă locală până când un incendiu le-a distrus în 1924 – descriau câmpuri magnetice oscilante aranjate în spirală, alimentate de un generator acționat manual. El credea că, prin reglarea vibrației și a polarității, putea „plia secundele”. În noaptea de 11 iunie 1899 – spune aceeaşi legendă – vecinii au raportat un zumzet ciudat, urmat de o străfulgerare suficient de puternică pentru a trezi caii. Când au ajuns la grajd, mașina dispăruse. La fel și Lazarus. Podelele erau arse într-un cerc perfect, dar nimic altceva nu arsese. Ani de zile, ziarele locale au dezbătut dacă a fost o farsă elaborată, un accident tragic sau ceva mai ciudat. Unele au susținut că Lazarus a reapărut decenii mai târziu sub un alt nume în Chicago, descriind evenimente care nu se întâmplaseră încă. Nimic din toate acestea nu a fost vreodată verificat.

Locul atelierului său rămâne astăzi un teren gol, marcat doar de un semn uzat și o bucată de sticlă topită încă încorporată în sol – ultima urmă a inventatorului uitat al orașului Delaware, care a încercat să păcălească timpul.