O teorie nouă și radicală propune ideea că timpul ar putea avea trei dimensiuni, la fel ca spațiul. Această ipoteză îi aparține fizicianului Gunther Kletetschka, de la Universitatea Fairbanks (Alaska / SUA); el sugerează că timpul – și nu spațiu-timpul – ar putea constitui structura fundamentală a realității. În fizica convențională, Universul este descris prin intermediul a trei dimensiuni spațiale și a unei singure dimensiuni temporale.
Modelul lui Kletetschka extinde acest cadru la șase dimensiuni: trei spațiale și trei temporale. În acest scenariu, timpul pe care îl percepem reprezintă o singură direcție. Celelalte două nu ar permite o călătorie banală, înapoi în ziua de ieri; în schimb, ele ar descrie direcții matematice ascunse, asociate unor stări fizice posibile diferite. O afirmație îndrăzneață a acestei teorii este că modelul poate reproduce masele cunoscute ale particulelor – inclusiv electroni, muoni și quarci – menținând în același timp intactă relația cauză-efect. Tocmai de aceea, teoria este analizată ca o posibilă cale de a uni mecanica cuantică și gravitația.
Totuși, aceasta nu constituie o dovadă certă că timpul are, într-adevăr, trei dimensiuni. Ideea rămâne una extrem de speculativă și necesită verificări mult mai riguroase. Dacă se va dovedi viabilă, ar însemna că timpul nu este doar „ceasul” care măsoară trecerea prin Univers. Ar putea fi, mai degrabă, însăși „pânza” pe care este construit Universul.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
