Pe 7 septembrie 2015, un articol publicat în „Irish Times” de către John Grenham a creat valuri în întreaga lume. În articol era lansată ipoteza că în secolul al XVII-lea ar fi existat „sclavi irlandezi” care ar fi fost forţaţi să muncească pe plantaţiilor englezilor de pe Insula Barbados (America Centrală). Această afirmaţie ar putea fi una şocantă, întrucât în istoria pre-modernă / modernă, se ştia doar de sclavi de culoare.
Dar aceşti sclavi irlandezi chiar au existat? Totuşi, se pare că autorul a făcut o confuzie de termeni. Aceia nu erau cu adevărat „sclavi”, ci era vorba doar de o „servitute colonială” în lumea anglo-carabiană, ce era una temporară şi non-ereditară. Adică acei oameni nu se năşteau şi mureau sclavi şi, în plus, munca forţată era pe o perioadă limitată de ani (câţiva ani).
De fapt, lucrurile stăteau astfel: pe la mijlocul secolului al XVII-lea, legislaţia din coloniile engleze din Caraibe făcea distincţie între „servitori” (ce erau, de regulă, europeni) şi „sclavi” (care erau, de regulă, negri din Africa).”Servitorii” (printre care şi irlandezii albi) erau prizonieri politici sau de război, care erau duşi în Caraibe, unde, „pentru a se elibera” trebuiau să muncească pe plantaţii un număr de ani. Totuşi, unii servitori nu apucau să-şi termine perioada de servitute, şi asta din cauza tratamentului brutal la care au fost expuşi, a condiţiilor de climă şi a condiţiilor grele de muncă.