Pe 26 august 1978, cardinalul Albino Luciani a fost ales papă, luând numele de Ioan Paul I. 33 de zile mai târziu, pe 28 septembrie 1978, papa s-a așezat la cină în apartamentul său din Vatican, cu cei doi secretari ai săi, părintele italian Diego Lorenzi și părintele irlandez John Magee. A fost o masă simplă – supă, fasole proaspătă și salată.
Secretarii au consumat fiecare câte un pahar de vin; Papa a băut doar apă. Când s-a terminat masa, cei trei au urmărit la TV un program de știri. Apoi, curând după ora 21, Ioan Paul I s-a retras la somn, punându-și ceasul deșteptător pentru ora la care se trezea în mod normal, ora 4:30.
A doua zi dimineață, exact la acea oră, o călugăriță bătea la ușa dormitorului său, pentru a-i duce cafeaua. În mod neobișnuit, n-a primit niciun răspuns. Un sfert de oră mai târziu, se întoarse și bătu din nou. Tot nu primi niciun răspuns.
Alarmată, ea deschise ușa. Papa stătea în pat, având asupra lui ochelarii și câteva foi de hârtie în mână. Îi căuta pulsul; nu era niciunul – încheietura mâinii era rece. Panicată, s-a grăbit să-i trezească pe secretarii Lorenzi și Magee, care l-au sunat imediat pe secretarul de stat, cardinalul Jean Villot.
Acum era ora 5 dimineața. Villot a început să ia lucrurile în mână. A interzis tuturor celor prezenți să sufle vreun cuvânt despre ceea ce s-a întâmplat, apoi l-a chemat pe șeful adjunct al serviciului de sănătate al Vaticanului, dr. Renato Buzzonetti. Deşi nu-l examinase niciodată până atunci, medicul a stabilit că papa a avut un atac de cord, punând ora morții în jurul orei 23:00.
Între timp, părintele Lorenzi, l-a sunat pe medicul personal al papei, Giuseppe da Ros. Acesta a spus ulterior că doar cu câteva zile înainte îl examinase pe papă, despre care spusese că „nu este bine, ci foarte bine”. Adică, papa era sănătos.
Apar şi suspiciunile…
Acestea sunt faptele legate de moartea papei. De ce, totuși, în următoarele 24 de ore, au apărut mai multe suspiciuni?
În primul rând, Villot se comportase foarte ciudat. În primul rând, el luase pastilele – Effortil – pe care papa le lua pentru tensiunea arterială scăzută, dar şi ochelarii, papucii și hârtiile de pe biroul de studiu al papei. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu aceste hârtii…
Apoi, secretarul de stat a ordonat, de asemenea, ca întregul apartament papal – toate cele 19 camere ale acestuia – să fie eliberat de toate bunurile papei. Apartamentul a fost apoi sigilat până la sosirea succesorului său. În aceeași dimineaţă, la ora 5, trupul mort al papei a şi fost îmbălsămat.
Impresia clară – după cum presa italiană a subliniat – a fost aceea că Vaticanul era nerăbdător să ascundă dovezi, refuzându-se orice alte investigaţii post-mortem.
Enigma stabilirii diagnosticului papei
În ceea ce priveşte diagnosticul stabilit de dr. Buzzonetti, acesta a fost pur și simplu inacceptabil. Un medic specialist britanic în cardiologie a declarat: „Pentru ca un medic să diagnosticheze din prima infarctul miocardic ca fiind cauza morții este un lucru greșit (…) Un astfel de diagnostic poate fi dat numai după o autopsie”.
Trebuie amintit, de asemenea, că Ioan Paul I a fost nefumător toată viață, a băut rar și puțin și a avut o istorie lungă de tensiune arterială scăzută. În aceste condiţii, ar fi fost puţin probabil să fi făcut un atac de cord brusc şi fatal.
Pentru presa italiană, era clar că moartea fulgerătoare a papei a fost mai mult decât suspectă. Dar, dacă papa Ioan Paul I n-a murit din cauze naturale, de ce ar fi trebuit cineva să ucidă acest om blând, zâmbitor, care părea că revarsă numai bunătate?
De ce-ar fi vrut cineva să-l omoare pe papă?
Au fost sugerate multe motive. Unii acuză persoane de frunte din ierarhia Bisericii, inclusiv pe Villot însuși, pe câțiva alți membri ai Curiei Papale și chiar pe cardinalul Cody, arhiepiscopul corupt al Chicago-ului. Dacă vreunul dintre aceștia ar fi dorit cu adevărat să-l elimine pe papă, ar fi fost destul de ușor; Vaticanul nu are forțe de poliție, iar poliția italiană nu poate intra pe teritoriul său decât dacă este invitată.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
