Misterioasa forţă a cincea… fizicienii bănuiesc că ea există, dar nimeni n-o poate dovedi
În 1971, astronautul David Scott, din cadrul misiunii Apollo 15, a scăpat o pană și un ciocan de la aceeași înălțime și a constatat că ambele au lovit suprafața Lunii în același timp, când, în mod normal, ciocanul ar fi trebuit să ajungă primul, fiind mai greu. Asta înseamnă că accelerația gravitațională nu depinde de masă sau de compoziția unui corp, la fel cum Galileo a afirmat în experimentul său de pe Turnul din Pisa.
Pe prima pagină din cotidianul „The New York Times” din ianuarie 1986 apare următorul articol cu următorul titlu: „Bănuieli privind existenţa celei de-a cincea forţe fundamentale din Univers pun sub semnul întrebării descoperirile lui Galileo”. Cotidianul relata o lucrare apărută în revista de specialitate „Physical Review Letters” în care fizicianul Ephraim Fischbach și colegii săi spun că au dovezi că accelerația gravitațională variază în funcție de compoziția chimică a obiectului în cauză. Gravitația s-ar părea că nu e ceea ce ne-am gândit noi că ar fi: efectele sale sunt modificate de o aşa-numită „a cincea forță”, adăugându-se astfel la cele patru forțe fundamentale pe care le cunoaștem deja (gravitaţia, electromagnetismul, forţa nucleară tare şi forţa nucleară slabă).
Timp de aproape 30 de ani mai târziu, mai multe experimente au căutat să verifice această a cincea presupusă forţă. Cu toate acestea, în ciuda preciziei extraordinare a experimentelor făcute, niciunul din ele nu a găsit niciodată dovezi convingătoare pentru „forţa a cincea”.
Unii fizicieni cred că misterioasa „forţă a cincea” este permisă, chiar cerută, de eforturile de a extinde și a unifica teoriile fundamentale actuale ale fizicii. Alţii speră o astfel de forță ar putea pune în lumină misterioasa materie întunecată care pare să depășească toate materia obișnuită din Univers. Dacă există, spune fizicianul Jonathan Feng de la Universitatea din California, Irvine, „ar implica faptul că încercările noastre de a unifica forțele cunoscute din Univers au fost premature, deoarece acum va exista o a cincea forţă pentru a le unifica”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În 1971, astronautul David Scott, din cadrul misiunii Apollo 15, a scăpat o pană și un ciocan de la aceeași înălțime și a constatat că ambele au lovit suprafața Lunii în același timp, când, în mod normal, ciocanul ar fi trebuit să ajungă primul, fiind mai greu. Asta înseamnă că accelerația gravitațională nu depinde de masă sau de compoziția unui corp, la fel cum Galileo a afirmat în experimentul său de pe Turnul din Pisa.
