Descrieri incredibile ale Moldovei şi Munteniei de acum 200 de ani, de către 2 călători francezi

La începutul secolului al XIX-lea, doi fraţi francezi, Antoine şi Barthelemy Bacheville, au ajuns în ţările române, mai precis în Moldova şi Muntenia în anul 1817. Ei au scris o cronică a acestei călătorii, din care putem afla lucruri extrem de interesante despre principatul Moldovei şi al Ţării Româneşti, de acum 200 de ani.

* Moldova, situată între Munţii Carpaţi şi Marea Neagră, este ca o enclavă între statele austriece şi Rusia […] Religia ortodoxă este unică în ţară; există un mitropolit şi un numeros cler, care posedă bunuri de o mare valoare. Există un număr considerabil de mănăstiri bogate (…) Boierii, care alcătuiesc nobilimea, formează pătura cea mai puternică a ţării; ei posedă două treimi din pământuri, pe care le dau în dijmă ţăranilor de când aceştia nu mai sunt legaţi prin şerbie.

Fraţii Bacheville descriu Moldova ca extrem de fertilă, căci furnizează vin ruşilor, animale austriecilor, grâu, sare, piei, miere, lemn turcilor la Constantinopol şi grecilor în Moreea.

* Cu toată dezordinea unei administraţii condamnabile, această ţară este încă una din cele mai bogate din Europa. Iaşi, care este capitala, are aproximativ patruzeci de mii de locuitori, un mare număr de biserici remarcabile, multe case din piatră, construite în stil italian şi un număr considerabil de bordeie. Drumurile, pavate cu lungi traverse de stejar, sunt improprii iarna, dar boierii nu merg decât în caleaşcă.

* În sfârşit, după 4 luni de aşteptare, primirăm ordin să ne prezentăm în audienţă la prinţul Calimachi. Alteţa Sa, aşezată pe un tron şi înconjurată de membrii Divanului, ne comunică scrisoarea marelui vizir, care consemna: „Dacă e vorba de elemente răufăcătoare, să plece; dacă sunt oameni cinstiţi, indiferent care sunt opiniile lor politice, daţi-le azil. „Neavând niciun reproş să vă fac, ne spuse apoi prinţul, sunteţi liberi să locuiţi în această parte a Moldovei, atât timp cât veţi dori.

Intr-adevăr, fraţii au mai rămas o vreme in Moldova, angajându-se în diferite slujbe.

* Căutarăm să ne găsim ocupaţii, aşteptând noutăţi din biata noastră ţară, Franţa, de care nu mai auzisem vorbindu-se, deşi boierii ştiau aproape toţi limba franceză. Fratele meu, a cărui educaţie fusese mai aleasă decât a mea, preda matematica, în timp ce eu dădeam lecţii în mânuitul armelor.

E descrisă fi o cină boierească:

* O duzină de boieri, cu bărbi lungi, cu capul acoperit de o grea căciulă de astrahan şi corpul înveşmântat într-o haină de mătase strânsă cu un brâu larg de caşmir, se aşezară la masă, fiecare cu slujitorul în spatele său.

Unul din cei 2 fraţi plecară către Bucureşti. El spuse:

* Rămasei câteva zile în plus, pentru a vizita oraşul şi împrejurimile; obiceiurile şi moravurile valahilor se apropie în aşa măsură de cele ale moldovenilor, încât mă tem a nu mă repeta vorbind despre ele. Acelaşi guvern, aceeaşi nobilime, acelaşi cler; obligaţiile, impozitele, nedreptăţile sunt aceleaşi.


 

 

Articole inrudite