O enigmă uimitoare: au existat capete de arabi pe stemele vechi ale Moldovei şi Valahiei?
Foarte interesant articolul din 1927 pe care l-am găsit în „Revista Arhivelor” în care autorul (Mihail Popescu) îşi pune întrebarea legitimă: ce caută capete de arabi în stemele ţărilor române? Ce legături „intime” au avut românii cu arabii, pentru ca aceştia din urmă să fie reprezentaţi pe stemele româneşti?
Autorul articolului încearcă să dezlege acest mister. El spune că primul la care găsim reprezentate capetele de arabi în stema Principatelor române, este Levinus Hulsius Gaudens, un istoric elveţian, care, în „Cronologia” sa din 1597 se poate vedea în mijloc stema imperiului roman de națiune germanică, înconjurată de stemele țărilor supuse lui, iar acestea încadrate de stemele țărilor înconjurătoare imperiului. Printre aceste steme se află atât a Țări Românești (Valachia), cât și a Moldovei și a Transilvaniei.
Conform lui Gaudens, stema Țării-Românești se prezintă astfel: în câmpul argintiu, 3 capete de arabi ce privesc spre dreapta. Stema Moldovei, în câmp argintiu, în vârful a două crengi heraldice, două capete de arabi față în față. Aşadar, după istoricul elveţian rezultă deci că în stemele Principatelor române (Moldova şi Valahia), la 1597, se aflau capetele de arabi.
Dar, de unde a scos Gaudens aceste steme? Pentru că, la 1597, sub Mihai Viteazul, stema Țării-Românești se prezintă astfel: două personaje domnești încoronate plantând un pom, iar deasupra lor acvila cu crucea în cioc. De asemenea, Ţara Românească a mai avut ca stemă o acvilă cu o cruce un cioc, deasupra sa situându-se Soarele şi Luna.
Pe de altă parte, Moldova a avut întotdeauna ca stemă capul de bour, după cum ne dovedesc pecețile de pe documentele tuturor domnilor moldoveni. Cum se face că Hulsius, care-i bine informat în privința stemelor celorlalte state, greșește cu totul pe cele ale Principatelor române? Probabil că, folosindu-se de surse mai vechi, a confundat stemele altor state din apropierea Moldovei şi Valahiei…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Foarte interesant articolul din 1927 pe care l-am găsit în „Revista Arhivelor” în care autorul (Mihail Popescu) îşi pune întrebarea legitimă: ce caută capete de arabi în stemele ţărilor române? Ce legături „intime” au avut românii cu arabii, pentru ca aceştia din urmă să fie reprezentaţi pe stemele româneşti?
Dar, de unde a scos Gaudens aceste steme? Pentru că, la 1597, sub Mihai Viteazul, stema Țării-Românești se prezintă astfel: două personaje domnești încoronate plantând un pom, iar deasupra lor acvila cu crucea în cioc. De asemenea, Ţara Românească a mai avut ca stemă o acvilă cu o cruce un cioc, deasupra sa situându-se Soarele şi Luna.
Pe de altă parte, Moldova a avut întotdeauna ca stemă capul de bour, după cum ne dovedesc pecețile de pe documentele tuturor domnilor moldoveni. Cum se face că Hulsius, care-i bine informat în privința stemelor celorlalte state, greșește cu totul pe cele ale Principatelor române? Probabil că, folosindu-se de surse mai vechi, a confundat stemele altor state din apropierea Moldovei şi Valahiei…
