Materializări umane din alte dimensiuni au fost confirmate de fizicieni și medici celebri

2.626 vizualizari

Eusepia Pala­dino a fost, se pare, cea mai im­por­tantă dintre marii me­diumi ai în­ceputului secolului 20.

Extrem de inteligentă, dar şi de prevă­ză­toare, solicita, înaintea şedinţelor de materializări, să fie controlată corporal în amănunt, pentru a nu exista suspiciune de înşelăciune. În felul acesta, a convins mulţi sceptici că fenomenele produse de ea erau de natură para­normală. Profesorul Cesare Lombroso, un psihi­atru italian de renume, s-a numărat printre oamenii de ştiinţă care, participând la materializările Eusepiei, a trecut din tabăra scepticilor în aceea a celor convinşi.

Eusepia Paladino opera de obicei în obscuritate. Ea producea aproape întotdeauna forme umane incom­plete, mâini cu contur indecis, capete cu formă neclară, deşi, uneori, crea şi apariţii întregi, cu înfăţişare uma­nă. Ea a fost studiată de nenumăraţi savanţi şi meta­fizicieni.

Una din cele mai ce­lebre materializări izbu­tite de ea s-a petrecut în anul 1902, pe 1 mai, la Pa­ris. În odaia scufundată în întuneric, plină de asistenţi distinşi, a apărut, dintr-o dată, o formă feminină, acompaniată de un copil. Această dublă apariţie a constituit episodul cel mai extraordinar al mediumni­tăţii Eusepiei.

Iată împreju­rarea, descrisă de pro­fe­sorul francez Jean Morselli: „Abia ne ocupasem locu­rile, când perdelele din dreptul ferestrei s-au dat la o parte, şi în spaţiul creat de ele, am văzut apărând o femeie care ţinea în braţele ei un copil, pe care încerca să îl legene. Femeia purta pe cap o bonetă albă, care îi aco­perea tot părul, lă­sând ve­derii o faţă ovală, cu frun­tea înaltă.

Copilul părea să aibă trei ani. Avea părul tăiat scurt şi îşi ridi­case capul în sus, spre fe­meia ce îl privea cu multă iubire. Apariţia a durat mai mult de un minut. Ne-am ridicat cu toţii în picioare, apropiin­du-ne de vedenie. Înainte ca perdelele să se adune, ca­pul femeii s-a aple­cat puţin în jos, în vreme ce capul copilului se legăna de la dreapta la stân­ga, încercând s-o sărute. De prisos să mai spun că sărutările se auzeau distinct. În tot timpul acesta, Eusepia a stat pe un sca­­un, legată de mâini şi de picioare cu niş­­te ban­daje. Părea epuizată şi îndu­re­ra­tă”.

„În ce priveşte realitatea acestor apa­ri­ţii”, spune doc­torul, „e inutil să mai co­­men­tez. Am asis­tat la un fenomen care s-a petrecut în­tr-un loc ales de partici­panţi, unde se lu­a­seră cele mai riguroase pre­cauţii în le­gă­tură cu mediumul şi veşmin­tele sale”.

Faptul că Eusepia Paladino a fost ce­lebrată ca cel mai mare medium al is­toriei s-a datorat şi unei împrejurări excepţionale: la şedinţele ei de materia­lizări au participat cei mai sceptici observatori din câţi ar fi putut exista: celebrii Pierre şi Marie Curie, la­u­reaţi ai premiului Nobel pen­­tru chimie. Între anii 1905-1908, Pierre şi Marie Curie au participat la toate ex­perimentele orga­ni­zate sub tutela Institutului Ge­­ne­ral de Psihologie din Paris, în care Eusepia a fost cerce­tată cu cele mai avan­sate tehnici ale timpului, ieşind întotdeauna învin­gă­toa­re.