
La celebrul Muzeu Louvru din Paris, un tablou al pictorului Poussin atrage privirile vizitatorilor: „Păstorii din Arcadia”. Născut în 1594, Nicolas Poussin era de origine aristocratică. Cariera lui Poussin a început în Italia, însă s-a întors în Franța, în urma insistențelor celebrului cardinal Richelieu, care i-a comandat o pictură. După ce s-a achitat de obligație, Poussin a revenit în Italia, pe care nu o va mai părăsi niciodată.
Revenind la „Păstorii din Arcadia”… se pare că această pânză a fost retușată de mai multe ori. Ea reprezintă trei păstori care fac niște gesturi sub privirile unei femei, părând a descifra o frază neterminată. „Et in Arcadia Ego”, adică „Chiar şi în Arcadia, eu sunt” apare scris în tablou. Ce semnificaţie secretă au aceste cuvinte?
Dar, ce reprezintă această femeie? Probabil un simbol, alegoria Ordinului secret Notre-Dame de Sion, care veghea asupra păstorilor din Arcadia. La Roma, Poussin i-a întâlnit probabil pe membrii Ordinului de Sion. Acolo el a devenit depozitarul unor secrete ale acestora.
Ordinul din Sion sau Prioria din Sion a fost şi este (se pare) o societate extrem de secretă de-a lungul timpului, fiind fondată oficial în anul 1099, în timpul primei cruciade. Dar, grupul secret este mult mai vechi, fiind păstrător al unui secret extrem de periculos pentru omenire. Prioria din Sion a fost dirijată de o mulţime de Mari Maeştri, nume sonore din istorie, ca Isaac Newton, Botticelli sau celebrul Leonardo da Vinci, despre care se spune că ar fi condus Prioria în ultimii săi 9 ani de viaţă. Printre liderii ei de dată recentă se numără scriitorul Victor Hugo şi cineastul Jean Cocteau. De asemenea, din rândul membrilor obişnuiţi ar fi făcut parte, se pare, figuri de istorice ca Ioana d’Arc, Nostradamus şi papa Ioan al XXIII-lea. Scopul declarat al acestei organizaţii este acela de a-i proteja pe descendenţii vechii dinastii de regi merovingieni ai statului franc, care au domnit din secolul al V-lea până în secolul al VII-lea (ultimul fiind Dagobert al II-lea).
„Păstorii din Arcadia” face parte din rândul operelor alegorice, opere care au avantajul că este suficient un singur cuvânt pentru a elucida raporturile pe care mulțimea nu le sesizează; ele sunt oferite tuturor, dar semnificația se adresează unei elite. Deasupra maselor, expeditorul și destinatarul se înțeleg…