“Masa Rotundă”, organizaţia francmasonică ce avea ca scop controlul ţărilor lumii şi legătura ei cu atotputernica Illuminati
Cecil Rhodes, părintele societăţilor secrete moderne, şi mentorul său spiritual, John Ruskin, continuau o tradiţie filozofică avându-şi originile în Grecia Antică şi chiar dincolo de ea. Dintre alte persoane ce au urmat această tradiţie îi putem cita pe pionierii socialismului, Karl Marx şi Friedrich Engels.
Rhodes, fiul unui vicar, obsedat după diamante
Născut în 1853, Rhodes, fiul vicarului din localitatea Bishop’s Stortford, a îmbrăţişat conceptele religioase de la o vârstă fragedă. În 1879, s-a asociat în afaceri cu un frate, la o fermă de bumbac din Africa de Sud. Curând, cei doi asociaţi au căzut victime febrei căutării diamantelor.
După câteva succese iniţiale în domeniul prospecţiunilor, Rhodes a format Beers Consolidated Mines Ltd., numită după familia Nicolaas de Beers, ale cărei drepturi de exploatare le preluase. Timp de opt ani, Rhodes şi-a împărţit timpul între exploatarea minei din Kimberley (Africa de Sud) şi studiile de la Oxford, fiind vrăjit de personalitatea profesorului John Ruskin, care îi preda artele frumoase.
Ruskin, profesorul care a renunţat la credinţa în Dumnezeu
Fiul unui prosper negustor de vinuri, Ruskin se îndepărtase atât de mult de gândirea obişnuită, încât unul dintre biografii săi îi descria viaţa ca fiind „una interiorizată, dificilă şi singuratică, adesea urmărită şi lovită de nebunie”.
Ruskin a studiat cu ardoare versiunea canonică a Sfintei Scripturi, dar, în cele din urmă, a renunţat la credinţa în Dumnezeu. „John Ruskin, cel care i-a inspirat în activitatea lor pe Cecil Rhodes, Alfred Milner şi pe cei care au format societatea secretă a Mesei Rotunde, a fost el însuşi influenţat de scrierile ezoterice ale (filozofului grec) Platon şi de către Madame Blavatsky (fondatoarea societăţii oculte de Teozofie), de cărţile lordului Edward Bulwer-Lytton şi de societăţile secrete de genul Ordinului Zorii de Aur”, scria autorul Icke.
Ruskin, despre care se spune că citea zilnic din “Republica” lui Platon, a îmbrăţişat concepţia acestuia privitoare la societatea perfectă, a cărei structură ar fi impusă de sus în jos de o conducere centralizată, de o clasă conducătoare care să-şi impună voinţa. Marx şi Engels, întemeietorii comunismului modern, au studiat, de asemenea, foarte bine opera lui Platon, reluând ideile lui Ruskin.
Ruskin, militant pentru dictatură
Militând pentru o conducere a statului centralizată şi dură, exercitată fie de un dictator, fie de o clasă conducătoare cu însuşiri deosebite, Ruskin susţinea sus şi tare că: „întregul ţel al vieţii mele a fost acela de a demonstra superioritatea eternă a unora în raport cu alţii, ba uneori chiar a unui singur om asupra tuturor celorlalţi.”
Potrivit spuselor lui Quigley, Rhodes a fost atât de entuziasmat de ideile filozofice exprimate de Ruskin, încât a copiat cuvânt cu cuvânt una dintre prelegerile acestuia de la Oxford, pe care a păstrat-o asupra lui timp de trei decenii.
Rhodes, membru al francmasoneriei britanice
Michael Baigent şi Richard Leigh, autorii cărţii “The Temple and the Lodge“, au arătat că Rhodes a fost un membru activ al Francmasoneriei britanice, fapt care i-a permis să cunoască şi alte personalităţi proeminente ale secolului al XIX-lea, cum ar fi membrii familiei regale George al IV-lea şi William al IV-lea, precum şi lordul Randolph Churchill (tatăl viitorului prim-ministru britanic, Winston Churchill), marchizul de Salisbury, Arthur Conan Doyle, Rudyard Kipling şi Oscar Wilde. Preocuparea comună pe care membrii acestui grup o aveau faţă de studiul ideilor filozofice exprimate de Platon, Ruskin şi Madame Blavatsky – fondatoarea Teozofiei – coincidea cu idealurile Francmasoneriei.
Rhodes deţinea controlul total asupra diamantelor
Cu ajutorul unui prieten apropiat, negustorul de diamante german Alfred Beit, Rhodes şi-a extins încontinuu compania de diamante până când, prin 1891, compania De Beers deţinea 90% din totalul producţiei mondiale de diamante. Pe la mijlocul anilor ’90 ai secolului al XIX-lea, Rhodes a întemeiat Sindicatul Diamantelor, precursorul organizaţiei contemporane, Organizaţia Centrală de Vânzare a Diamantelor, care controlează cam 80% din totalul vânzărilor mondiale de diamante.
El a reuşit, de asemenea, să controleze aproape total minele de aur din provincia Transvaal, care se aflau în plină dezvoltare. Fiind posesorul unei averi ce continua neîncetat să crească, visele lui Rhodes se amplificau şi se diversificau, printre ele fiind şi planul de a construi o cale ferată din Africa de Sud până la Cairo, precum şi acela ca imperiul britanic să se extindă atât de mult, încât să poată realiza visul vechi de o sută de ani de a redobândi stăpânirea asupra Statelor Unite, readucându-le la statutul de colonie britanică dinainte de 4 iulie 1776.
În spatele lui Rhodes…banii familiei Rothschild
Ca şi în cazul familiilor Morgan şi Rockefeller, dacă cercetăm mai atent, descoperim că în spatele lui Rhodes se găseau puterea şi banii familiei Rothschild. Griffin scria: „Membrii acestei familii l-au finanţat pe Cecil Rhodes, dându-i astfel posibilitatea de a obţine monopolul asupra câmpurilor diamantifere din Africa de Sud. Ei mai aveau încă legături financiare cu compania De Beers.” În noiembrie 1997, atunci când baronul Edmond Adolphe Maurice Jules Jacques de Rothschild a murit la Geneva, la vârsta de 71 de ani, ca urmare a unui emfizem pulmonar, s-a spus că a lăsat o avere substanţială în acţiuni ale companiei De Beers Consolidated Mines Ltd. din Africa de Sud.
O altă persoană care a argumentat existenţa unei relaţii speciale între Rhodes şi familia Rothschild a fost scriitorul şi fostul ofiţer britanic de informaţii, dr. John Coleman, care scria: „Rhodes a fost principalul agent de influenţă al familiei Rothschild, (care) i-a deposedat pe burii sud-africani de dreptul de a exploata bogăţiile subsolului lor strămoşesc, aurul şi diamantele”. Potrivit afirmaţiilor lui Coleman, primul grup al Mesei Rotunde a fost înfiinţat în Africa de Sud cu bani de la ramura britanică a familiei Rothschild, cu scopul de a pregăti oameni de afaceri loiali Marii Britanii, instruindu-i în privinţa modalităţilor de menţinere a controlului asupra bogăţiilor ţării.
Ideea potrivit căreia Rhodes a fost puternic susţinut financiar de familia Rothschild a fost, de asemenea, sprijinită şi de scriitorul Frank Aydelotte, care scria în American Rhodes Scholarships: „În 1888, Rhodes a întocmit cel de-al treilea testament al său, prin care i-a lăsat toate bunurile mobile şi imobile lordului Rothschild…”
Mesele Rotunde şi-au început activitatea ca o adunare de grupuri semi-secrete, formate după ideologia societăţii Illuminati şi a Francmasoneriei, având cercuri „interioare” şi „exterioare” şi o ierarhie piramidală. Cercul „interior” era numit Cercul Iniţiaţilor (sau Cei Aleşi), pe când cercul „exterior” era numit Asociaţia Ajutătorilor. Doi membri ai cercului „interior” de iniţiaţi ai lui Rhodes erau finanţiştii britanici lordul Victor Rothschild şi lordul Milner.
Rhodes şi-a numit societatea secretă Masa Rotundă, după denumirea locului legendar de întâlnire al cavalerilor regelui Arthur. Ar mai trebui remarcat faptul că legenda arthuriană referitoare la Sfântul Graal este strâns legată de controversata noţiune a existenţei unei linii continue de rudenie pornind de la Iisus, Sang Real, sau Sângele Regal.
Masa Rotundă, organizaţia ce vrea să preia controlul asupra conducerii politice din toată lumea
Coleman scria că, înarmaţi cu imensele bogăţii câştigate de pe urma faptului că deţineau controlul asupra minelor aurifere şi de diamante, dar şi din comerţul cu droguri, membrii Mesei Rotunde s-au răspândit în toată lumea, pentru a prelua controlul asupra politicilor fiscale şi monetare şi a conducerii politice din toate ţările în care « operau ».
Dând un exemplu demn de urmat pentru consiliile de administraţie întrepătrunse şi fundaţiile scutite de taxe din lumea contemporană, „Masa Rotundă însăşi este alcătuită dintr-o adevărată încrengătură de companii, instituţii, bănci şi unităţi de învăţământ; ea le-ar ocupa timpul specialiştilor de înaltă calificare de la companiile de asigurări vreme de un an, numai pentru a o descâlci şi înţelege”, afirma Coleman.
Teoria conspiraţiei, legată de “Masa Rotundă”
În vreme ce unii l-ar putea desconsidera pe Coleman, catalogându-l doar ca fiind un alt susţinător înfierbântat al teoriei conspiraţiei, nu ar putea spune acelaşi lucru despre doctorul Quigley. „Există şi azi şi a existat timp de o generaţie o reţea internaţională anglofilă care « operează » într-o oarecare măsură în felul în care sprijinitorii extremei drepte cred că o fac comuniştii. Cunosc modul de funcţionare al acestei reţele pentru că l-am studiat timp de două decenii, permiţându-mi-se ca, vreme de doi ani, pe la începutul anilor ’60, să-i studiez hârtiile şi înregistrările secrete. Nu am nicio aversiune faţă de ea, sau faţă de majoritatea scopurilor sale, şi într-o mare parte a vieţii mele am fost apropiat atât de ea, cât şi de mulţi dintre agenţii săi. în general, principala divergenţă de opinie pe care o am faţă de reţea se referă la faptul că aceasta doreşte să rămână necunoscută, în vreme ce eu cred că rolul jucat de ea în desfăşurarea evenimentelor istorice este suficient de semnificativ pentru a merita să fie cunoscut”, confirma Quigley.
Spusele sale au fost reluate ca un ecou de autorii Wallechinsky şi Wallace, care au citat din testamentul lui Rhodes. Testamentul solicita „înfiinţarea, promovarea şi dezvoltarea unei societăţi secrete, al cărei adevărat scop şi obiect de activitate va fi, de aici înainte, extinderea dominaţiei britanice asupra întregii lumi, pentru a include în cele din urmă redobândirea SUA”.
În 1890, regina Victoria, impresionată de punctele lui de vedere imperialiste, l-a numit pe Rhodes prim-ministru al coloniei africane de la Capul Bunei Speranţe. La moartea lui, survenită în anul 1902, de pe urma unei maladii cardiace, reputaţia de om de afaceri dur şi inflexibil pe care o dobândise Rhodes a fost „îndulcită” de vestea instituirii unui program finanţat generos de el, menit să asigure burse la Oxford, pentru sprijinirea tinerilor talentaţi.
Rhodes, relaţii cu alte organizaţii secrete
Despre Rhodes însuşi se credea că ar fi fost membrul unui grup secret, numit „Olimpienii”, după zeii greci. Potrivit spuselor lui Coleman, acesta era un alt nume pentru desemnarea globaliştilor pe care el îi numea Comitetul celor 300. Pe lângă aceasta, se credea că Rhodes avea legături şi cu ultrasecretul şi misteriosul grup Illuminati, lucru care s-a petrecut, cel mai probabil, prin intermediul legăturilor lui din cadrul Francmasoneriei.
Grupurile Mesei Rotunde
Quigley identifica societatea secretă a lui Rhodes la plural, denumind-o Grupurile Mesei Rotunde; în 1915, organizaţia avea deja filiale în şapte ţări. Deşi a fost creată de Curtis şi de alte persoane, finanţarea activităţilor societăţii venea în principal de la susţinătorii lui Rhodes şi ai lordului Milner. „Din 1925, au existat contribuţii substanţiale din partea unor bogătaşi, precum şi a unor fundaţii şi firme aparţinând comunităţii financiar-bancare mondiale, mai cu seamă de la trustul familiei Carnegie din Marea Britanie şi alte organizaţii asociate cu familiile J.P. Morgan, Rockefeller, Whitney…”, adăuga Quigley, nemenţionând numele Rothschild.
După moartea lui Rhodes, Milner, Rothschild şi susţinătorii lor din cercurile financiar-bancare internaţionale au dobândit controlul total asupra Grupurilor Mesei Rotunde, care au început să se extindă cu mult dincolo de graniţele imperiului britanic. Profesorul Quigley explică: „La sfârşitul Primului Război Mondial, a devenit evident pentru toţi că organizarea acestui sistem [al Mesei Rotunde] trebuia să fie foarte mult extinsă”. Iată de ce Lionel Curtis a fost solicitat să înfiinţeze Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale, ca o organizaţie-umbrelă, care să reunească Grupurile Mesei Rotunde.
Analizând scopurile acestor grupuri, al căror principal obiectiv se pare că era acela de unire a tuturor naţiunilor lumii intr-o singură entitate vorbitoare de limbă engleză, în scopul menţinerii păcii şi al aducerii stabilităţii şi prosperităţii în zonele subdezvoltate ale lumii, Quigley le considera ca fiind „în cea mai mare parte a lor lăudabile”.
Surse:cartea „Societati secrete” (scanarea si adaptarea proprie a textului)
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cecil Rhodes, părintele societăţilor secrete moderne, şi mentorul său spiritual, John Ruskin, continuau o tradiţie filozofică avându-şi originile în Grecia Antică şi chiar dincolo de ea. Dintre alte persoane ce au urmat această tradiţie îi putem cita pe pionierii socialismului, Karl Marx şi Friedrich Engels.
