Conform premizelor fundamentale elaborate în 1969 de dr. Karl Pribram, referitoare la natura Cosmosului organizat după modelul holografic, propus de Einstein, fiecare lucru este peste tot, tot timpul. De aici derivă alte premise enunţate de Karl Pribram: fiecare sistem al Cosmosului are cunoştinţă de celelalte sisteme cu care interacţionează; totul se află în interconexiune cu orice altceva, iar conexiunile dintre fenomene şi obiecte nu sunt condiţionate de cadrul spaţio-temporal, de unde rezultă că atât cauza, cât şi efectul se produc simultan. Un eveniment dintr-un loc afectează toate celelalte evenimente din Cosmos.
În lucrarea „El Zohar”, de esenţă filosofico-mistică, în consonanţă cu vechea tradiţie egipteană, scrisă de rabinul Simeon ben Jochai, se arată că, în Univers, fiecare parte interacţionează, se află în interconexiune cu oricare parte a lui.
Cuantele pornesc de la orice corp, de la orice particulă, radiază în tot Cosmosul, dar ele nu pot fi decelate cu mijloacele de care dispune fizica modernă, însă pot fi captate, decodate, prin vibraţiile elevate ale unor persoane hipersenzitive, supradotate sau paranormale.