Neoplatonismul reprezintă elemente din gândirea filozofică a lui Plotin care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos; astfel, ea este o tradiție spirituală esenţialmente mistică, dar distinctă de creştinism.
Unul din principalii reprezentanţi ai neoplatonismului era o femeie pe nume Hypatia (350-415). Fiica unui filozof şi matematician de seamă, Hypathia învăţase filozofie, matematici, geometrie şi astronomie. Tatăl ei crease o serie de exerciţii prin care trupul fetei să devină un vehicul corespunzător pentru o minte strălucită. Îi plăcea să înoate, să călărească şi să străbată munţii. Era pe cât de inteligentă pe atât de frumoasă şi în scurt timp a devenit celebră pentru inventarea unor instrumente ştiinţifice, unul dintre ele măsurând greutatea specifică a lichidelor. Doar câteva fragmente din scrierile ei s-au păstrat, dar contemporanii ei o considerau una dintre cele mai strălucite minţi ale vremii.
Conferinţele pe care le susţinea atrăgeau un mare număr de participanţi. Familiarizată cu filozofia lui Plotin şi Iamblichus, explica modul în care creştinismul evoluase pornind de la învăţăturile din şcolile misterelor şi susţinea, la fel ca tatăl ei, că nu există nicio tradiţie sau doctrină care să deţină, în exclusivitate, tot adevărul.
Într-o după-amiază a anului 415, când pleca de la o conferinţă, un grup de călugări cu glugi negre au silit-o pe Hypatia să coboare din carul ei, au dezbrăcat-o şi au târât-o pe străzi până la o biserică din apropiere. Acolo, în întunecimea rece, au împins-o spre altar şi, pe fondul mirosului de tămâie, au aruncat o pânză neagră deasupra trupului ei gol şi au sfâşiat-o. După aceea, i-au răzuit cu cochilii de scoici carnea de pe oase şi i-au ars rămăşiţele.