A fost identificată cauza „Morţii negre”, ciuma care a devastat jumătate de Europă în Evul Mediu

„Moartea neagră”, aşa mai este denumită cea mai mortală epidemie din istoria omenirii, ce a avut loc în Europa între 1348 şi 1350, şi care a omorât circa 100 de milioane de persoane, adică aproximativ 50% din populaţia Europei. Până în prezent, nu se ştia exact ce bacterie a produs această epidemie mortală, dar acum se pare că se cunoaşte exact răspunsul. Ultimele teste conduse de antropologi de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz (Germania) au arătat faptul că, într-adevăr, bacteria Yersinia pestis a fost agentul cauzal din spatele „Morţii negre”, ce a făcut ravagii în Europa Evului Mediu, anunţă site-ul Physorg.

Cauza acestei epidemii a fost întotdeauna controversată în istoria medicinii şi alţi agenţi patogeni au fost identificaţi adesea ca declanşatori ai bolii. Dar, folosind ADN-ul şi analizele de proteine de la rămăşiţele pământeşti ale victimelor ciumei, o echipă internaţională de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Mainz a concluzionat că Yersinia pestis a fost responsabilă pentru „Moartea neagră” din secolul XIV, cât şi pentru celelalte epidemii de ciumă care au avut loc pe continentul european pentru următorii 400 de ani. Testele prelucrate din materialul genetic extras din mai multe cimitire din cinci ţări au identificat cel puţin două tipuri necunoscute de Yersinia pestis ce au apărut ca agenţi patogeni.

„Descoperirile noastre indică faptul că ciuma a traversat Europa pe cel puţin două canale, fiecare din ele urmându-şi propriul parcurs”, a declarat Dr. Barbara Bramanti, de la Institutul de Antropologie al Universităţii din Mainz. Pentru această cercetare, au fost nevoie de 76 de schelete umane din cimitirile publice unde au fost îngropaţi victimele ciumii, din următoarele 5 ţări: Anglia, Franţa, Germania, Italia şi Olanda. În timp ce alte boli pot fi identificate uşor după moartea celor infectaţi (de exemplu, bolnavii de lepră au oasele deformate), problema victimelor de ciumă constă în faptul că boala poate duce la moartea celor infectaţi în câteva zile, şi, în plus, nu lasă nicio urmă vizibilă. Cu noroc, ADN-ul agentului patogen poate fi însă prezent pentru foarte mulţi ani în miezul dentar, sau există urme de proteine în oase. Chiar şi aşa, el este greu de identificat şi poate fi distorsionat prin posibile contaminări.

Odată ce infecţia cu Yersinia pestis a fost dovedită, Barbara Bramanti şi colegii săi au utilizat o analiză de circa 20 de markeri pentru a testa dacă a fost prezent vreun tip de bacterie cunoscută: „orientalis” sau „medievalis”. Dar, niciuna din aceste tipuri nu au fost identificate. În schimb, s-au observat două tipuri necunoscute până acum, care sunt mai vechi, şi diferă de agenţii patogeni moderni identificaţi în epoca noastră în Africa, America, Orientul Mijlociu şi fosta Uniune Sovietică. Una din aceste două tipuri, despre care se crede că a contribuit semnificativ la cursul catastrofal pe care l-a luat boala în secolul al XIV-lea, probabil că nu mai există deloc în ziua de astăzi.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.