“Ciuma dansului”, cea mai misterioasă boală din toate timpurile! Cei afectaţi de ea, dansau fără încetare până când cădeau la pământ…

ciuma dansuluiCiuma dansului din Evul Mediu a fost o boală misterioasă, care a cuprins cea mai mare a Europei, Prusia (Imperiul German) și Țările de Jos, timp de mai multe secole. Au fost înregistrate, de asemenea, cazuri ale bolii şi în unele părţi din America. Această afecţiune a apărut la aproape două decenii după “Moartea Neagră”, epidemia de ciumă care a făcut zeci de milioane de victime (citeşte mai multe în acest articol: Moartea neagră: ciuma care a ucis 27 de milioane de oameni). “Ciuma dansului” a cuprins populaţia Europei în special în secolele 13 și 14, ea fiind înregistrată până în secolul al 18-lea.

Simptomele “ciumei dansului” includeau delir, un impuls incontrolabil de a dansa, sărituri sălbatice, cântări și spume la gură. În multe cazuri, cei afectaţi de această maladie aveau un comportament indecent, umblând goi pe străzi și chiar participând la orgii publice! Mulțimi de oameni ieşeau pe stradă, într-un val de delir în masă, care circula de la o regiune la alta. Boala era atât de contagioasă, încât cei infectaţi îşi lăsau brusc preocupările zilnice şi se alăturau maniei dansului. Femei, bărbaţi şi copii au căzut victimele acestei boli.

Iată câteva exemple istorice celebre de “ciumă a dansului”:

* În 1027, 18 țărani au deranjat slujba de Ajunul Crăciunului în Bernburg, Germania. Ei au apărut în curtea bisericii și au început să danseze şi să facă gălăgie. Preotul i-a blestemat să danseze şi să strige timp de un an întreg, fără încetare. Patru dintre ei au murit; restul au suferit de tremurat al membrelor pentru restul vieţii lor.

* În 1237, peste 100 de copii au fost loviţi de “ciuma dansului” în Erfurt, Germania. Ei au început să danseze și să sară până la epuizare, căzând la pământ. Mulți dintre copii au murit, iar supraviețuitorii au rămas cu un tremurat permanent.

* Boala a reapărut în iunie 1278 în orașul olandez Utrecht. 200 de persoane au început să danseze frenetic pe podul Mosel. Când un preot a trecut peste pod, acesta s-a prăbușit și toate cele 200 de persoane s-au înecat.

* “Ciuma dansului” nu a mai fost raportată până în 1374, în Aix-la-Chapelle, Germania (Prusia). Cei afectaţi dansau ore întregi într-un “delir sălbatic” și, în cele din urmă, cădeau la pământ complet epuizaţi. Victimele gemeau și strigau de durere, iar martorii îi legau pe aceştia, în jurul taliei, cu cârpe, pentru ca durerea să fie diminuată. Multe victime aveau viziuni și halucinații, țipând și chemând numele unor spirite sau personaje divine. Unii îl vedeau pe Hristos pe tron ​​sau pe Fecioara Maria.

Unii au denumit această boală drept “ciuma demonică”, întrucât se credea că ar fi vorba de o posedare demonică. Italienii făceau referire la această boală ca “tarantism”, întrucât credeau că ea era rezultatul muşcăturii păianjenului tarantula. Însă această tarantulă nu se găsea şi în celelalte țări europene lovite de “ciuma dansului”.

Ce explicaţii ştiinţifice există?

Se crede că simptomele “ciumei dansului” sunt asemănătoare cu cele produse în urma otrăvirii cu ergot. Ergotul reprezintă o ciupercă parazită ce face parte din genul Claviceps. Ergotul poate provoca halucinații și convulsii, ea apărând în sezoanele umede, afectând şi parazitând culturile de cereale.

Alte cercetări moderne au ajuns la concluzia că nu este vorba de o boală propriu-zisă, ci mai degrabă o posibilă isterie de grup sau chiar boli psihice de grup. Întrucât, cele mai multe cazuri au apărut la circa 20 de ani după “Moartea Neagră”, psihologii cred că supraviețuitorii acestei molime au fost atât de traumatizaţi încât ar fi putut apare uşor o isterie în masă, făcând “ciuma dansului” la fel de reală ca orice altă boală infecțioasă.

 

Comments are closed.