Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Epidemia de ciumă din Iaşul anului 1829 şi asemănările ciudate cu actuala epidemie de coronavirus

1132

blankFoarte ciudat a fost să găsesc într-un articol despre ciuma din ţările române (1828 – 1829) unele similitudini cu actuala pandemie mondială de coronavirus. Semn că istoria se repetă, nu-i aşa?

Ciuma a început încă din luna mai 1828 în Bucureşti, extinzându-se cu rapiditate în tot oraşul. De aceea, autorităţile din Moldova au început să ia măsuri, pentru ca această boală necruţătoare să nu se împânzească şi în capitala Iaşi, dar şi în celelalte oraşe din Moldova. Astfel, au început să se ia unele măsuri de pază şi impunerea carantinei pe Siret şi pe Prut, timp de 16 zile.

La jumătatea lunii ianuarie 1829, ciuma s‐a ivit într-un sat din vecinătatea Iaşilor, stârnind spaimă şi îngrijorare în capitala moldavă. Pericolul contaminării a determinat autoritățile de la Iaşi să ia o serie de măsuri împotriva extinderii flagelului, fiind închise cârciumile şi cafenelele, urmând chiar să se pună străji în jurul oraşului, iar toți locuitorii ce veneau de la distanțe mai mari urmau să se supună unei carantine înainte de intrarea în oraş.

Dar, la sfârşitul primăverii anului 1829, ciuma a apărut la Focşani şi apoi s-a extins cu rapiditate la Tecuci, apropiindu‐se foarte probabil şi de Iaşi. Un factor important în răspândirea bolii l‐au reprezentat spitalele militare ruseşti, împânzite pe întreg spațiul moldav, de cele mai multe ori acestea fiind aşezate chiar în centrul oraşelor, în casele unor boieri, devenind astfel adevărate focare de molipsire. A nu se uita că ne aflăm în anii 1828-1829, în plin război ruso-turc, ce a avut loc şi pe teritoriul ţărilor române.

Pericolul contaminării Iaşilor devine tot mai evident, autoritățile hotărând la 1 iunie izolarea oraşului printr‐un şanț, comunicarea cu exteriorul urmând a se face doar prin patru locuri de trecere. Totuşi, până spre toamnă, ciuma începe să se răspândească şi în Iaşi, atingând apogeul în lunile septembrie şi octombrie. Singurele măsuri de prevenire a extinderii bolii constau în izolarea celor bolnavi, scoaterea lor în afara oraşului, însă adeseori cei afectați de flagel se ascundeau în momentul controalelor preferând să‐şi trăiască ultimele zile în propriile case decât izolați, lipsiți de îngrijire şi de hrană.

Orgoni Crystal