Cutremurele vrâncene, cu focarele la o adâncime de 70-200 km, au şi ele o istorie. Iată pe scurt, cele mai grozave cutremure care au răvăşit ţinuturile româneşti, au făcut pagube neînchipuite sau ne-au băgat pur şi simplu în sperieţi:
1. Cutremurul din 29 august 1471, ora 12,00 care a fost catalogat de unii ca având magnitudinea M=6,9 şi intensitatea I=VIII, iar de alţii cu M=7,1 şi I=IX, este descris de cronicarul Grigore Ureche că a avut loc „în vreme ce au şezut Domnul Ştefan cel Mare la masă în Cetatea Sucevei, deplasându-i masa”. Acest cutremur a avut loc cu puţin timp înainte de nunta voievodului cu Maria de Mangop. O aripă a turnului Nebuisei din Cetatea Sucevei se „prăvale în râpă”.
2. La 8 mai 1738 „la 5 ore” avu loc un cutremur mare de pământ. La câteva săptămâni, „pe 31 mai, ora 3 1/2 ceasuri se făcu un cutremur groaznic”. Iată o descriere făcută într-o psaltire slavo-română: „Când au îmblat văleatu 1738, s-au cutremurat pământul în luna lui maiu în 31 de zile, amiază-zi, foarte tare, şi s-au dus spre răsărit şi iar s-au întors îndărăt. Şi pomii se clătinau, ca de vânt, şi au prăpădit casele şi au făcut pământul mare huet. Şi miercuri se cutremură”.
3. Cel mai mare cutremura fost din 26 octombrie 1802 (stil nou) (M=7,7 şi I=IX-X) şi a provocat incendii nenumărate în Bucureştiul cu majoritatea clădirilor din lemn, precum şi surparea turnului Colţei, ridicat de zidarii suedezi ai regelui Carol al XH-lea, refugiat la Bucureşti după înfrângerea de la Poltava (1709) şi ţinut prizonier în acest turn. Atunci şi vestita biserică a Născătoarei de Dumnezeu atunci din Vălenii de Munte s-a zguduit, s-a tulburat şi la urmă s-a dărâmat. La fel s-a întâmplat şi cu Mănăstirea lui Adam (ţinutul Tutovei), Biserica Sf. Ilie din Calea Rahovei-Bucureşti, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sf. Spridon din Iaşi, Biserica Domnească din Bârlad, etc. Nu sunt date privind pierderile de vieţi omeneşti. De atunci s-a schimbat configuraţia Bucureştiuiui.
Mai sunt înregistrate câteva cutremure mai mici în 1821 şi 1829.
4. Următorul mare cutremur vrâncean este cel din 23 ianuarie 1838, orele 18,45 (M=6,7 după alţii 6,9 şi I=VIII), când se anunţă 8 morţi, 14 răniţi, 36 de case distruse în Bucureşti, dar consulul francez raporteză peste 600 de morţi şi tot atâţia răniţi. Acest cutremur a provocat modificări importante în aspectul morfologic al teritoriului extracarpatic, ducând la formarea Lacului Roşu ca urmare a prăbuşirii unui munte.
5. Cutremurul vrâncean din 10 noiembrie 1940 (M=7,4 şi I=IX), ora 3:39 şi adâncimea 133 km precedat pe data de 22 octombrie 1940 ora 8:27 de un alt cutremur (M=6,2 şi I=VII) este primul mare cutremur de pământ din perioada României contemporane, care ar fi oferit ocazia strângerii unei date de bază şi concluzii utile în privinţa comportării construcţiilor la cutremure, ne-a găsit nepregătiţi şi din acest punct de vedere deoarece nu a fost înregistrat (în sensul obţinerii unor accelerograme) şi deci nu s-au putut iniţia cercetările de seismologie şi inginerie seismică, cu toate că în acelaşi an, un alt cutremur a fost înregistrat pe data de 17 mai 1940 în S.U.A. La El Centre, California, când s-a înregistrat prima accelerogramă a unui mare cutremur. Dacă la acest cutremur din 10 noiembrie 1940 s-ar fi înregistrat vreo accelerogramă, atunci cu totul altfel s-ar fi realizat proiectarea antiseismică a construcţiilor până la cutremurul din 4 martie 1977, când s-a văzut că aceste cutremure vrâncene, intermediare, sunt foarte diferite de cele care au loc în crusta terestră.
Efecte grave ale acestui cutremur s-au arătat în părţile centrale şi de sud ale Moldovei, precum şi în sub-Carpaţii Munteniei, provocând prăbuşirea blocului Carlton din Bucureşti. Blocul avea structura de beton armat, două subsoluri, sală de cinema, parter şi 12 etaje şi s-a prăbuşit complet după primele vibraţii, îngropând sub dărâmături aproape toţi locatarii. A urmat un proces celebru prin care s-a demonstrat că a fost o proiectare greşită, dar până la urmă, în 1944, totul a rămas dat uitării. Cifra exactă a victimelor omeneşti nu se cunoaşte, deoarece în 1940, în timpul războiului, informaţiile de presă erau cenzurate. Se apreciază că acestea ar fi fost de 1.000 de morţi, majoritatea în Focşani şi Moldova în general şi circa 4.000 de răniţi.
6. Cutremurul din 4 martie 1977, ora 21,22 (M=7,2 şi I=VIII-IX) este considerat datorită efectelor sale, ca unul dintre cele mai distrugătoare şocuri seismice care a lovit România în epoca modernă. A fost un cutremur multi-şoc şi a fost înregistrat în Bucureşti de un accelerometru japonez tip SMAC-3 şi pentru prima dată, în urma prelucrării accelerogramei s-a văzut cum arăta conţinutul de frecvenţe, rezultând pentru Bucureşti perioade mari de circa 1,5 secunde. Cutremurul a fost înregistrat şi la Observatorul Seismologie „Dr. Corneliu Radu”, Vrâncioaia, dar mecanismul de deplasare al filmului nu a funcţionat, înregistrându-se doar valoarea acceleraţiei maxime. În cazul cutremurului din Vrancea din 4 martie 1977, directivitatea s-a caracterizat nu numai prin orientarea efectelor mai importante spre S-V, spre Bucureşti şi Zimnicea, dar şi prin intensificarea lor în comparaţie cu cele produse în 1940 deşi cutremurul din acel an a fost mai puternic. La nivelul întregii ţări, aproximativ 33.000 de locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate. Au fost distruse numeroase şcoli şi spitale, şi-au pierdut viaţa 1571 de oameni şi au fost răniţi 11.300. Nivelul pierderilor materiale înregistrate de economia românească s-a cifrat la cifra 2 miliarde de dolari. S-a impus şi s-a trecut la o noua proiectare antiseismică având la baza noile date înregistrate şi prelucrate.
7. Cutremurele din 30 august 1986 (M-7,0 şi I=VIII, adâncimea 133 km).
8. 30 mai 1990 (M-6,7 şi I-VIII, adâncimea 90 km) şi la 31 mai 1990 (M=6,2 şi 1=7, adâncimea 79 km) au o importanţă specială din punct de vedere ştiinţific, datorită numărului mare de înregistrări de accelerograme obţinute, permiţând astfel realizarea unor hărţi de hazard seismic.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cutremurele vrâncene, cu focarele la o adâncime de 70-200 km, au şi ele o istorie. Iată pe scurt, cele mai grozave cutremure care au răvăşit ţinuturile româneşti, au făcut pagube neînchipuite sau ne-au băgat pur şi simplu în sperieţi:
