Henric al IV-lea al Franţei, un rege care puţea atât de tare, încât soţia sa a leşinat când s-au întâlnit
După cum mulţi ştiu, Henric al IV-lea a fost primul rege francez din dinastia Bourbonilor, care a domnit între 1589 şi 1610. Dar poate mai puţini ştiu faptul că regele, care voia ca fiecare supus al său să aibă duminică în oală o găină şi a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală, când a dat Parisului o liturghie, era un duşman al apei şi săpunului.
Chiar dacă era de o eleganţă deosebită – îşi schimbă cămăşile în fiecare zi – acest rege cu pasiuni amoroase cel puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmărind prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum.
O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d’Estrees, i-a spus cândva că miroase ca un stârv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat, atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii!
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
După cum mulţi ştiu, Henric al IV-lea a fost primul rege francez din dinastia Bourbonilor, care a domnit între 1589 şi 1610. Dar poate mai puţini ştiu faptul că regele, care voia ca fiecare supus al său să aibă duminică în oală o găină şi a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală, când a dat Parisului o liturghie, era un duşman al apei şi săpunului.
