Prin secolul XVIII, aşezările moldoveneşti devin „aglomerate”. Domnitorii trebuiau să facă faţă, în afara năvălirilor turceşti şi tătărăşti, „boalei” numită beţia vitezei. „Să nu se mai umble iute pe uliţe!”, porunceau ei. Nicolae Mavrogheni îşi iese chiar „din papuci”.
La 6 martie 1787 dă poruncă cumplită: „Cu pristoru să se rostească tuturor: arhierei sau boieri mari să-şi înfrâneze vizitiii, să meargă încet pe uliţă, priveghind şi de o parte şi de alta, strigând înainte să se păzească, iar când este buluc, ori să aştepte să se cureţe şi să se lărgească locul de a trece, sau să urmeze mergerea cu mare linişte şi încetinel. Domnitorul ordonă zapciilor şi căpitanilor de răspântie a-i da jos de pe capră pe contravenitor şi a-l trimite prin Spătar şi Agă la domn să-şi ia pedeapsa. Toţi să fie cu priveghere, căci şi zapciii şi căpitanii de răspântie şi Aga vor fi răspunzători”.
Dar nici căderea capului sub secure nu i-a liniştit pe vitezomani. Porunca rămase doar pe hârtie… Iar datul jos de pe capră ar fi ca o amendă mică de acum.
Bucureştii au probleme cu circulaţia, care prin anii 1933 „s-a mărit mult în anii din urmă”. Poliţiştii îşi ridică chipiele, se adună şi hotărăsc: „dat fiind că străzile noastre sunt înguste, circulaţia trăsurilor, mai ales, s-a îngreunat într-atâta că a trebuit să fie regularizată prin dispoziţiuni poliţieneşti”. Mai mult, „circulaţia pietonilor a rămas aşa cum o vedem: încurcată, împiedicată”. Iar „după Unire (1918) cetăţenii din Ardeal, obişnuiţi să circule pe stânga, continuă, cei mai mulţi, să meargă tot pe stânga trotuarului, pe când o parte a publicului păşeşte pe dreapta”. „Iată deci, se sublinia în iulie 1932, o primă împiedicare a liberei circulaţii, la care se adaugă obiceiul unora de a se opri în mijlocul trotuarului, chiar la colţul străzii!”
Ce trebuia făcut? „Se cade ca serviciul circulaţiei să vie cu ordonanţă pentru regularea circulaţiei pietonilor. în lipsa unor astfel de instrucţiuni, credem că facem publicului un serviciu dacă venim cu câteva sfaturi adresate pietonilor. Iată-le:
1. Pietonul pe trotuar va merge pe dreapta lui;
2. Pietonii să nu se oprească în mijlocul trotuarului mai ales în colţuri de străzi;
3. Pietonii să nu circule pe trotuar pe un front de 3-4-5 inşi!” Ce vremuri!
Prin secolul XVIII, aşezările moldoveneşti devin „aglomerate”. Domnitorii trebuiau să facă faţă, în afara năvălirilor turceşti şi tătărăşti, „boalei” numită beţia vitezei. „Să nu se mai umble iute pe uliţe!”, porunceau ei. Nicolae Mavrogheni îşi iese chiar „din papuci”.
