Iată şi o mică istorie alternativă a umanităţii şi a Pământului, alta faţă de cea cu care aţi fost obişnuiţi. Primele civilizaţii umane nu au apărut pe Terra, ci pe Venus şi pe Marte. Acolo însă s-au petrecut schimbări climatice ireversibile, astfel încât vechii oameni au fost nevoiţi să se mute pe Pământ.
După plecarea reprezentanţilor civilizaţiilor de pe Venus şi Marte, primele forme de civilizaţie umană au decăzut, sub influenţa spiritelor negative. O perioadă de timp civilizaţia s-a menţinut, totuşi, păstrându-se cunoştinţele lăsate de vizitatori. Geografia modernă a postulat ipoteza că la început Pămîntul era format dintr-un singur continent. Dilema era cum a fost posibilă fragmentarea uscatului în şapte platforme continentale?
Răspunsul există, trebuie cunoscut. În urmă cu milioane de ani, Pământul se învârtea invers, iar anul prezenta 480 de zile. Gravitaţia fiind mai redusă, şi oamenii din străvechime erau puţin diferiţi de imaginea noastră de azi, mai înalţi – putem face legătura în acest sens cu uriaşii pomeniţi în Biblie şi cei din legendele greceşti vechi.
La un moment dat, un corp ceresc venind din direcţia Centrului Galaxiei a lovit Pământul în zona unde acum este fundul Oceanului Pacific. Un spaţiu foarte mare şi adânc. Astfel s-a perturbat însăşi evoluţia planetei noastre, în sensul că din cauza acelui impact extraordinar de puternic, Pămîntul acum se învârte în sens invers! Şi, după cum se ştie, din ce în ce mai accelerat. Apare deci, în urma cataclismului cosmic, noua configuraţie a Terrei.
Continentul unic Pangeea s-a fragmentat ceva mai tîrziu, dar speţa umană a degenerat încă o dată, iar supravieţuitorii s-au retras în zona cunoscută sub numele de Atlantida. Aici s-a format din nou un nucleu de civilizaţie bazat pe folosirea pozitivă a tuturor cunoştinţelor lăsate de venusieni şi marţieni.