Mahabharata este una dintre cele mai importante două epopei ale Indiei antice, scrisă în limba sanscrită. Are peste 100.000 de versuri, pasaje lungi de proză și un total de aproape 1,8 de milioane de cuvinte. În Mahabharata este descris războiul ce a durat 18 zile între Duryghodana – conducătorul Kurușilor – și vărul său Yudhishthira, care conducea Pandușii – triburi din zona Gangelui superior, război ce ar fi avut loc cu 14 secole înaintea erei noastre.
Însă, un cercetător, pe nume Churchward, afirma în cartea sa, „Copiii lui Mu”, că, de fapt, Mahabharata ar include istoria unor consemnări mult mai vechi ce ar fi fost păstrate în temple și care se refereau la evenimente petrecute cu 20.000 de ani mai înainte.
Teozoful Madame Blavatsky a insistat, în „Doctrina secretă”, asupra faptului că Mahabharata se referă la conflictul istoric dintre Suryavanași (adoratori ai Soarelui) și Indavansași (adoratori ai Lunii), dispută cu o mare semnificație ezoterică. Pentru cei mai puțin înclinați către spiritualism, aceasta ar putea fi interpretată ca o luptă între rase de extratereștri.
Pentru cei care nu cred că ar fi vorba de o specie de extratereştri, ci doar de oameni, îi invit să citească următorul fragment din Mahabharata: „Strălucitorii Nemuritori îmbrăcați în lumină solară au zburat dincolo de cerul lichid / Și carele lor scântâietoare purtate de nor au rămas deasupra turnurilor înalte”. Sau „Devașii din carele lor purtate de nor și Ghandharvașii din cer priveau cu mută și tăcută uimire la conducătorii cu chip de om din înălțimi”.