Elefanţii pot înota în oceanele lumii, pe o distanţă mai mare? Mai mulţi martori oculari şi specialişti spun că DA!


Actualmente, există dovezi puternice că elefanţii intră uneori în apă, nu numai pentru o scurtă bălăceală într-o baltă sau pentru a traversa un râu, ci efectiv ca să înoate chiar în largul mării sau oceanului, uneori călătorind astfel pe distanţe mari. Această posibilitate pârea atât de improbabilă încât experţii în animale sălbatice au izbucnit întotdeauna în râs la simpla menţionare a unor elefanţi amfibii. Însă…

În 1920, în ziarul londonez „Daily Mail” fusese publicată povestea unui fermier sud-african care locuia pe coasta Natal, în apropiere de Margate. În dimineaţa zilei de 1 noiembrie 1920, Hugh Balance privea spre mare când a văzut o puternică agitaţie în apă. După ce a dat fuga să-şi ia binocul, Balance a putut distinge ceea ce părea să fie lupta dintre două balene ucigaşe şi o a treia făptură care se înălţa din apă în repetate rânduri. Spre propria-i uimire, fermierul a reuşit să identifice cu certitudine cel de-al treilea animal. Cei prezenţi au rămas muţi de mirare când Balance a insistat că era vorba de un elefant, dar când s-au uitat ei înşişi prin binoclu, n-au avut încotro şi i-au confirmat opinia.

Lupta inegală din largul mării a continuat o vreme, până când balenele au înotat mai departe, lăsându-l pe cel de-al treilea animal să plutească neînsufleţit. În cursul nopţii, o carcasă cumplit mutilată a eşuat pe plaja de lângă Tragedy Hill, unde a fost cercetată, constatându-se că, în mod cert, avea aspect de elefant, cu trompa şi colţii caracteristici. Cadavrul a zăcut acolo, putrezind, vreme de câteva zile, până când, cu ajutorul a doi boi a fost târât înapoi în mare, unde a fost purtat în larg de un reflux.

În 1930, carcasa unui animal asemănător cu un elefant mic, cu trompă lungă, a fost lăsată de ape pe insula Glacier, în Alaska, iar în 1944 cadavrul fără cap a ceva ce părea să fie un elefant mascul adult a fost adus de ape pe malul golfului Machrihanisti, la vest de Kintyre, în Scoţia. Deoarece niciuna din aceste localităţi nu se afla câtuşi de puţin în apropiere de habitaturile terestre fireşti ale elefanţilor, nu-i greu de imaginat uimirea oamenilor care le-au găsit.

În 1955, încă doi elefanţi au fost lăsaţi de valuri pe o plajă în apropiere de Wellington, Noua Zeelandă; tot în 1955, un altul a fost găsit eşuat în timpul fluxului maritim în apropiere de Sen Zu Mura, Japonia. În 1972, marea a cărat cadavrul altui elefant în Anglia. Oare ar fi putut un elefant să înoate voios în jurul oceanelor lumii pentru ca la un moment dat să sfârşească în largul sudului Angliei?

Este greu de închipuit cum au putut de fapt aceste imense şi exotice mamifere de uscat să-şi găsească drumul prin ocean la mii de mile depărtare de habitatul lor natural, dar simpla constatare a fenomenului nu poate fi pusă sub semnul întrebării.


Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock