„Dacă un om s-ar naşte pe Marte, atunci mediul va schimba structura corpului uman. În câteva generații, ceea ce veți vedea este un om mai înalt și mai slab, deoarece gravitaţia de pe Marte este mai mică decât cea a Pământului”. Această declaraţie aparţine unui astronaut intervievat pentru o emisiune TV, speculând despre ce se poate întâmpla cu trupul coloniștilor umani de pe „planeta roşie” și a descendenților lor după doar câteva generații de trăit pe Marte.
„Dacă oamenii s-ar afla destul de mult pe planeta Marte, ei ar putea crește mai înalți, ar avea capul mai mare, ar avea membrele lungi şi slabe. S-ar putea să aibă ochi mai mari, pentru a vedea mai bine în întuneric, deoarece pur și simplu pe Marte este mai puțină lumină de la Soare decât pe Pământ, şi asta pentru că această planetă este mai îndepărtată de Soare”.
Aşadar… înalți, subțiri, capete mari, ochi mari. Vă este cunoscută această descriere? Nu seamănă foarte mult cu relatările unor martori care i-au descris pe „extratereştri”? Să luăm următorul scenariu: în vremuri de demult, societatea umană era extrem de avansată. A venit apoi „Marele Potop” (cine ştie, poate din cauza prăbuşirii unui asteroid pe Terra), iar o parte de oameni au reuşit să se refugieze pe Marte unde şi-au construit adăposturi. Acolo, ei au petrecut mai mult timp, devenind înalţi, subţiri, cu ochii mari şi capetele mari. Când s-au întors pe Terra, au fost identificaţi greşit cu alţi extratereştri, provenind de pe alte sisteme solare sau galaxii, când ei erau doar oameni, puţin diferiţi de noi, ca urmare a adaptărilor organismului la noul mediu (planeta Marte).
Adeptul acestei teorii este şi Mike Bara, autorul mai multor cărţi, printre care „Străvechii extratereştri de pe Marte”. Acesta consideră că „îngerii căzuţi din Biblie” – descrişi ca fiind foarte înalţi şi cu ochi enormi – să nu fie altceva decât oameni crescuţi mai multe generaţii pe Marte şi al căror corpuri s-au schimbat.
Dar oare acesta să fie adevărul?