De ce a vrut istoria oficială să ascundă o civilizaţie pierdută din Asia – Tartaria – cel mai mare imperiu al lumii?

Tartaria a fost un termen general folosit în literatura și cartografia occidentală, pentru o mare parte a Asiei, care se întindea între Marea Neagră, Marea Caspică (în partea de est), şi până în Oceanul Pacific și granițele de nord ale Chinei și Indiei, într-o perioadă în care această regiune era în mare parte necunoscută geografilor europeni. Utilizarea activă a toponimului de Tartaria poate fi urmărită din secolul al XIII-lea până în secolul al XIX-lea.

În sursele europene, Tartaria a devenit cel mai comun nume pentru Asia Centrală, care nu aveau nicio legătură cu politicile reale sau grupurile etnice ale regiunii; până în secolul al XIX-lea, cunoștințele europene despre zonă au rămas extrem de rare și fragmentare. În tradiția modernă de limbă engleză, regiunea cunoscută anterior ca Tartaria este de obicei numită Eurasia interioară sau centrală. O mare parte din această zonă era formată din câmpii aride, a căror populație principală în trecut era angajată în creșterea animalelor. Aşadar, Tartaria nu era o țară, ci mai degrabă un nume european pentru o regiune prost înțeleasă de europeni. Cel puţin asta e teoria oficială a istoriei (tot ce-aţi putut citi mai sus).

Puteţi vedea mai jos o hartă a acestei Tartarii, care cuprinde aşa-numita „Tartarie independentă” (colorată în galben) şi „Tartaria chineză” (colorată în violet).

Însă, pe Internet, există o „teorie a conspiraţiei” (de fapt, ar putea fi o istorie alternativă ascunsă), care spune că Tartaria a fost cea mai mare ţară din lume, un imperiu puternic și extins, din care a rezultat o civilizaţie pierdută, după ce ar fi suferit o inundație masivă de noroi. Această civilizaţie tartarică ar fi avut o tehnologie şi o civilizaţie avansată, ea constituind „vechea ordine mondială”.

În cartea de istorie din 1855 – „An Inquiry Into the Credibility of the Early Roman History, Volumul 1” – Sir George Cornewall Lewis spune următoarele despre vechea civilizaţie tartarică (citiţi pe Google Books):

„În a treia zi, am ajuns, în singurătate, într-un impunător și maiestuos monument al antichității, un oraș mare părăsit cu totul… Asemenea rămășițe ale orașelor antice nu sunt rare în deșerturile Mongoliei; dar tot ceea ce este legat de originea și istoria lor este îngropat în întuneric. (…) Dar din aceste vechi orașe părăsite ale Tartariei, nu s-a mai păstrat nicio tradiție; sunt morminte fără epitaf, în mijlocul solitudinii și al tăcerii (…) Dl. Huc menționează că a găsit un cioban mongol printre ruine, care nu știa mai mult despre acel loc decât că se numea „Orașul Vechi”.

Oare care să fie adevărul?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.