Dezvăluiri din culisele satanismului modern

Sectele sataniste au cunoscut în secolul al XIX-lea şi mai ales în secolul al XX-lea o proliferare nemaiîntâlnită în tot cursul istoriei. Câţi satanişti sunt în lume? La Congresul asupra ocultismului din Perugia (Italia), din 1991, s-a afirmat că sunt 40 de milioane de închinători ai lui Lucifer. Numai la Torino sunt 40 000 de satanişti. Capul „Bisericii negre luciferiene” este Efrem del Gatto. Funcţionează şi o sectă numită „Copiii Satanei”. Având în vedere însă caracterul strict secret al grupurilor sataniste, numai Dumnezeu cunoaşte numărul lor real.

În anul 1971 se înregistrau 2 345 publicaţii sataniste. Câte vor fi acum? Demonologul englez Harry Price († 1948) scria într-un raport: În toate zonele Londrei, sute de bărbaţi şi femei, de înaltă cultură şi din familii distinse, îl adoră pe Satana şi îi aduc cult permanent; magia neagră, vrăjitoria şi invocarea Diavolului, aceste trei forme de „superstiţie medievală” sunt practicate astăzi la Londra pe o scară şi cu un dezmăţ necunoscute în evul mediu.

Pe 2 decembrie 1947 a murit la Brighton (Anglia), în vârstă de peste 70 de ani, Aleister Crowley, maestru al magiei negre, fondatorul revistelor Gnosis şi Lucifer. În templul lui satanic din Londra se celebrează cultul satanist, se cântă „Imnul către Pan” (zeul păgân al naturii), se rostesc rugăciunile pentru Liturghia gnostică compuse de Crowley. Pe mormântul lui, discipolii rostesc formule sataniste şi cântă Imnul către Satana a lui Carducci.

Există o celebră Biserică a lui Satana la Los Angeles, fondată în 1966 de Anton Şandor Le Vey, fost dresor, autor al unei „Biblii satanice”, care se pretinde reprezentantul exclusiv al lui Beelzebub pe pământ. Biserica lui Satana numără peste 40 de mii de credincioşi. Anton Şandor a fost consilierul tehnic al regizorului Roman Polanski pentru capodopera sa Rosemary’s Baby. Din această Biserică face parte şi Charles Manson, cel care a asasinat-o pe Sharon Tate, soţia lui Polanski. Scopul Bisericii satanice este acela de a lupta împotriva Bisericii Catolice şi de a instaura „legea celui mai tare, suprimarea duşmanilor, a celor care deranjează, a incapabililor, cultul supraomului”; idei scumpe naziştilor: valorizarea forţei, a virilităţii, a cunoaşterii oculte.

Cultul satanist constă în principal în Liturghiile negre celebrate, pe cât posibil, de preoţi apostaţi, intraţi în sectă. Este vorba de Liturghia catolică parodiată, batjocorită. Se face la miezul nopţii. În sfeşnice sunt puse lumânări negre. Ornamente, cranii de morţi. Preotul e îmbrăcat în veşminte preoţeşti cu căptuşeala în afară. Rugăciunile din ritualul satanist, numele sfinte ale lui Isus şi Maria rostite de-a-ndoaselea, de la sfârşit la început. Un răstignit este fixat cu partea de sus în jos, călcat în picioare, scuipat; şi un cuplu face sex pe el. Altarul este trupul unei femei goale pe care se aşază potirul. Ostia, furată dintr-o Biserică Catolică, are gravat pe ea cuvântul „Satana”. În timpul Liturghiei negre se arde o Biblie. Toţi cei prezenţi promit că vor comite toate cele şapte păcate capitale, aşa cum sunt enumerate în catehismul catolic şi că nu vor face niciodată vreo faptă bună. Urmează o orgie, după ce toată slujba a fost presărată de gesturi obscene.

Din cultul şi practicile sataniste mai pot fi amintite: perversităţi amoroase, precum zoo*filia, jertfe de animale, uneori jertfe umane – de preferinţă sunt jertfite fecioare –, vandalism, profanare de cimitire ş.a.m.d. Sataniştii consideră că Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu rău, nemilos, care a ucis oameni, de pildă, pe vremea potopului, a Sodomei şi Gomorei, pe când Satana e Dumnezeul cel bun care n-a făcut rău niciodată nimănui.

Se întâmplă ca, mai ales tinerii, să intre în contact cu satanismul din curiozitate sau bravură. O anchetă făcută în 1975 arată că la Sidney şi în celelalte oraşe ale Australiei o jumătate din elevii de liceu au avut de-a face cu ştiinţele oculte şi cu satanismul.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.