De ce preoţilor catolici li s-a interzis să se căsătorească?

Nu există nicio regulă în Biblie care să ceară unui pastor să fie necăsătorit. Apostolii erau căsătoriţi (l.Cor.9:5), iar episcopul trebuia să fie „soţul unei singure soţii” (l.Tim.3:2).

Chiar şi The Catholic Encyclopedia spune: „Nu găsim în Noul Testament vreo indicaţie ca celibatul să fie obligatoriu pentru apostoli sau pentru cei ordinaţi de ei”.

Doctrina „interzicerii căsătoriei” s-a dezvoltat doar în mod treptat în cadrul bisericii catolice. Când a fost introdusă dogma celibatului, mulţi preoţi erau oameni căsătoriţi. Se punea totuşi întrebarea dacă era permis unui preot a cărui soţie a murit să se mai căsătorească. O regulă stabilită la Conciliul din Neo-Cezareea, în 315, interzice absolut unui preot să încheie o nouă căsătorie sub ameninţarea pierderii funcţiei. Mai târziu, la un conciliu roman ţinut de papa Siricius în anul 386, a fost aprobat un edict care interzicea preoţilor şi diaconilor să aibă relaţii conjugale cu soţiile lor, şi papa a făcut demersuri ca decretul să fie impus şi în Spania şi alte părţi ale creştinătăţii.