Piatra filozofală există! Mărturia unui medic olandez care a reuşit plumbul în cel mai fin aur din lume

2.482 vizualizari
Imagine: pxhere.com (Commons Creative – free) + prelucrare proprie

Johann Friedrich Schweitzer, cunoscut de obicei ca Helvetius (1630 – 1709) a fost un medic olandez și scriitor despre alchimie. El este cunoscut pentru cărțile sale „Vitulus Aureus” („Vițelul de Aur”), publicată în 1667, și „Miraculo transmutandi Metallica”, publicată tot în 1667. În dimineaţa zilei de 27 decembrie 1666, el primi vizita unui bărbat cu o înfăţişare gravă şi cu un chip autoritar, îmbrăcat cu o simplă mantie.

Străinul îi arăta lui Helvetius o cutie de fildeş ce conţinea trei bucăţi dintr-o substanţă asemănătoare sticlei sau opalului. Proprietarul cutiei declară că aceea era faimoasa piatră filosofală şi că putea produce, cu o cantitate atât de mică, 20 de tone de aur. Helvetius luă un fragment în mână şi mulţumindu-i vizitatorului pentru amabilitate, îl rugă să-i dea şi lui o bucăţică. Alchimistul refuză pe un ton brusc, adăugând, ceva mai curtenitor, că nu s-ar putea despărţi de vreo fărâmă din acel mineral nici pentru toată averea lui Helvetius, dintr-un motiv pe care nu-i era îngăduit să-l divulge.

Rugat să-i furnizeze dovada spuselor sale realizând o transmutaţie, străinul răspunse că va reveni peste trei săptămâni şi-i va arăta lui Helvetius un lucru care-l va uimi. Reveni punctual în ziua stabilită, dar refuză să opereze, afirmând că-i era interzis să dezvăluie secretul. Consimţi, totuşi, să-i dea lui Helvetius o bucăţică din piatră, nu mai mare decât un bob de muştar. Şi cum doctorul îşi exprima îndoiala că o cantitate atât de infimă ar fi putut produce vreun efect, alchimistul rupse bucăţica în două şi i-o întinse pe cealaltă, spunând: „Chiar şi numai atât ajunge.”

Savantul nostru trebui să mărturisească atunci cum, la prima vizită a străinului, izbutise să-şi însuşească nişte fărâme din piatră şi că ele preschimbaseră plumbul nu în aur, ci în sticlă. „Ar fi trebuit să le protejaţi cu ceară galbenă”, răspunse alchimistul, „aşa ar fi pătruns mai bine plumbul şi l-ar fi transformat în aur.” Omul promisese să revină a doua zi dimineaţă, dar nu mai veni, aşa încât Helvetius se hotăra să încerce chiar el transmutaţia. Topi trei drahme de plumb, înveli piatra în ceară şi o lăsă să cadă în metalul lichid. Acesta se preschimbă în aur! L-a dus imediat la un aurar, care declară că era cel mai fîn aur pe care-l văzuse vreodată şi voi să-l cumpere cu 50 de florini uncia. Încheindu-şi relatarea, Helvetius spune că lingoul de aur rămase tot în posesia sa, dovada tangibilă a transmutaţiei.