Fosforul confundat cu „piatra filosofală” a alchimiştilor
La Hamburg, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Hennig Brandt, un fost soldat, care practicase şi medicina, a devenit un pasionat alchimist. În timpul experimentelor pe care le-a făcut în vederea obţinerii „elixirului vieţii” şi a „pietrei filosofale” a făcut o descoperire care îl situează la loc de cinste în galeria personalităţilor din lumea chimiei. În 1669, prin fierberea urinei umane a obţinut o substanţă moale, care licărea în întuneric, răspândind o lumină rece. Crezând că a creat „piatra” aducătoare de bogăţie, a ţinut secretă descoperirea sa, iar substanţei obţinute i-a spus „fosfor”, adică „purtător de lumină”.
Mai târziu el şi-a vândut descoperirea lui Daniel Kraft, pe 200 de taleri. Kraft i-a prezentat substanţa regelui englez Carol al II-lea, căruia i-a demonstrat că un decigram de fosfor poate ucide un om. În acest fel, acest nou element a căpătat o primă utilizare – aceea de otravă. În 1774, la o sută de ani de la descoperirea făcută de Brandt, chimistul suedez G. Gahn a susţinut că fosforul este un constituent al oaselor, iar un an mai târziu, chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele (1742-1786) l-a izolat din oase, printr-o metodă care se foloseşte şi astăzi.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
La Hamburg, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Hennig Brandt, un fost soldat, care practicase şi medicina, a devenit un pasionat alchimist. În timpul experimentelor pe care le-a făcut în vederea obţinerii „elixirului vieţii” şi a „pietrei filosofale” a făcut o descoperire care îl situează la loc de cinste în galeria personalităţilor din lumea chimiei. În 1669, prin fierberea urinei umane a obţinut o substanţă moale, care licărea în întuneric, răspândind o lumină rece. Crezând că a creat „piatra” aducătoare de bogăţie, a ţinut secretă descoperirea sa, iar substanţei obţinute i-a spus „fosfor”, adică „purtător de lumină”.
