Câteva forme curioase de piatră din colecţiile Muzeului din Bistriţa suscită interesul vizitatorilor de pretutindeni, geneza lor fiind atribuită de unii omului, iar de către alţii naturii. Există numeroase forme bizare de piatră identificate, a căror origine şi geneză n-a fost explicată suficient de convingător. Să ne reamintim de cîteva dintre cele care apar pe teritoriul ţării noastre: Sfinxul şi Babele din Bucegi; Pietrele Doamnei şi Piatra Zimbrului din Rarău; Creasta cocoşului din Gutâi; Piatra Ţibăului de pe Bistriţa Aurie; Doisprezece Apostoli din Călimani; Piatra Teiului – lacul Bicaz; Piatra Corbului – Valea Ampoiului; Babele de la Podu Dâmboviţei; Sfinxul de la Stănişoara; Sfinxul de la Piatra Arsă; Sfinxul Bratocei şi multe altele.
Să ne îndreptăm atenţia numai asupra unor „microliţi”, să le spunem, de fapt concreţiuni grezoase colectate din sedimentele nisipoase sarmaţiene care apar la suprafaţă pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud. Ele alcătuiesc azi o colecţie la Muzeul Bistriţa.
Ce sunt concreţiunile grezoase? Concreţiunile grezoase reprezintă aglomerări de nisip, uneori şi de pietriş mărunt, de formă sferică, eliptică, ori neregulată, care au luat naştere în interiorul unui sediment nisipos deja format. Ele s-au format prin cimentarea de către carbonatul de calciu a granulelor de nisip şi pietriş, în jurul unui centru (nucleu) de formă şi natură diferită (fragmente de diverse roci, fragmentate de valve sau cochilii, fragmente de plante incarbonizate etc.) atunci când în sedimentul nisipos apar condiţii fizico-chimice favorabile. Forma acestora depinde, în primul rând, de forma centrului (nucleului) în jurul căruia carbonatul de calciu a cimentat nisipul – este cazul concreţiunilor simple.
De multe ori însă întâlnim concreţiuni combinate (complexe) care se formează când doi, sau mai mulţi centri-germeni sunt aproape unul de celălalt, şi prin creşterea concreţiunii (cimentarea nisipului) se unesc. Formarea lor s-a desfăşurat pe un interval mare de timp şi acest proces continuă şi azi. Prinse în nisip compact, ele sunt scoase la zi, prin eroziune, de către apele de suprafaţă şi astfel le descoperim în deschideri naturale (râpe mai mari şi mai mici), în albiile văilor cu un curs permanent sau temporar şi împrăştiate în jurul acestora.