În Columbia, la San Agustin, se află mai multe figuri și idoli din piatră învăluiți în mister, care erau adorați de localnici. Ei au fost descrişi în secolul al 18-lea de Juan de Sant în lucrarea sa „Minunile naturii”.
În anul 1857, generalul italian Codazzi, care conducea Comisia Geografică a Columbiei, a plecat la San Agustin, unde a schițat 34 de statui înalte. În 1892, cercetătorul și arheologul Alphons Stubel a scris o lucrare despre „gânditorii” din piatră din Columbia, lucrare pe care a însoțit-o cu argumente de specialitate în cartea sa „Munții vulcanici ai Columbiei”.
Un alt savant, pe nume Karl Theodor Stopel, a constatat că figurile sunt realizate din minerale de granit și gresie cu incluziuni feroase, dar și din diverse roci vulcanice. După o muncă epuizantă, el a făcut mulajele din gips ale majorității statuilor. Însă Stopel a mai descoperit ceva: un întins labirint de culoare subterane, prin care amplasările păreau să comunice.
În zilele noastre nu s-a aflat absolut nimic despre această parte subterană de la San Augustin, despre care profesorul Stopel constata în anul 1911: „Același templu este pardosit cu dale tari de piatră pe ambele părți și, la fel ca și precedentul, este acoperit cu o placă mare tot din piatră. Am ajuns în interior târându-mă pe sub rădăcinile de copac și am fost surprins să găsesc acolo un culoar îndreptat spre sud-vest, probabil către celălalt templu, a cărui amplasare nu este încă sigură. Aș fi explorat cu plăcere acest culoar, însă nu am mai avut timp. Am avansat circa 30 m, dar însoțitorul meu nu s-a mai putut mișca pentru a mă urma. Am putea ca, în afară de regiunea pădurilor de nepătruns, să cercetăm și gangurile aflate în pământ, uneori la mai mulți metri adâncime, ce ar putea face o legătură subterană între temple.”