Poltergeist, fenomen psihic sau datorat spiritelor jucăuşe?

Fenomenul poltergeist se crede că este cauzat de un spirit uneori jucăuş, alteori rău care îşi manifestă prezenţa prin zgomote, mişcând obiecte şi atacând oameni şi animale. Termenul de poltergeist vine din germană – poltern care înseamnă a ciocăni şi geist care înseamnă spirit. În unele cazuri, fenomenul poltergeist este inexplicabil şi implică acţiunea unor spirite. În alte cazuri, fenomenul poate fi produs inconştient de către o persoană prin psihokinezie.

Activităţile cel mai des întâlnite sunt ploaia de pietre, de noroi şi alte obiecte mici, mişcarea sau aruncarea de obiecte, incluzând obiecte de mobilă mari, zgomote asurzitoare şi scârţâituri, mirosuri neplăcute, dar foarte puternice. Se pare că poltergeistul s-a adaptat şi la noile tehnologii cauzând interferenţe la telefoane şi alte obiecte electronice şi aprinzând şi stingând lumini şi aparate. Alte cazuri se referă la ciupituri, muşcături, lovituri şi atacuri asupra celor vii.

De obicei, activitatea poltergeist începe şi se opreşte brusc, durând chiar şi câteva ore sau luni întregi. Există şi cazuri în care activitatea a durat câţiva ani. Activitatea are loc de obicei noaptea şi atunci când o persoană anume este prezentă. Acesta este agentul sau un individ asupra căruia se concentrează atacul. În majoritatea cazurilor, agentul este un factor, poate fi paranormal sau cauzat prin psihokinezie. Agentul este de obicei o femeie sub 30 de ani.

Fenomene poltergeist au avut loc în toată lumea şi din timpurile cele mai străvechi. La sfârşitul anilor ’70, parapsihologul Alan Gauld şi A. D. Cornell au făcut o analiză computerizată a cazurilor colectate de la 1800 până astăzi identificând 63 de caracteristici generale care includ: 64 la sută mişcarea unor obiecte mici, 58 la sută erau active noaptea, 48 la sută bătăi uşoare cu degetele, 36 mişcarea unor obiecte mari, 24 la sută au ţinut mai mult de un an, 16 la sută comunicare între poltergeist şi agent, 12 la sută deschiderea şi închiderea uşilor şi a ferestrelor.

Înaintea secolului XIX, activitatea poltergeist a fost pusă pe seama diavolului, a demonilor, vrăjitoarelor şi a fantomelor celor morţi. Analiza Gould-Cornell a demonstrat că numai 9 la sută din cazuri pot fi atribuite demonilor, 17 la sută vrăjitoarelor şi 2 la sută spiritelor celor morţi. Cazurile care implică demoni şi vrăjitoare nu au avut loc în Occident, iar activitatea poltergeist de la şedinţele de spiritism a fost atribuită spiritelor morţilor.

Cercetările actuale au demonstrat că activitatea poltergeist este adevărată. Printre primii cercetători ai acestui fenomen sunt doi dintre fondatorii Societăţii pentru Cercetarea Paranormalului, Sir William Barrett şi Frederic W.H. Meyers. Meyers credea că activitatea poltergeist există şi că este diferită de bântuitul fantomelor.

În 1930, Nandor Fodor, psiholog şi parapsiholog, a propus teoria că unele poltergeisturi nu sunt cauzate de spirite, ci de agenţi care suferă din cauza unei furii reprimate, ostilitate şi tensiune. Fodor a demonstrat această teorie prin câteva cazuri, incluzând celebrul caz Thormton Heath din Anglia, pe care l-a cercetat în 1938. Era vorba de o tânără femeie ale cărei reprimări au cauzat activitatea poltergeist şi se pare că şi atacul unui vampir. Spiritualiştii l-au criticat sever pe Fodor, dar acesta a câştigat un proces de calomnie împotriva unui ziar al spiritualiştilor.

William Roll, director de proiect la Fundaţia de Cercetare a Paranormalului din Durham, Carolina de Nord, a explorat şi mai adânc teoria disfuncţiei psihologice. Începând cu anii ’60, Roll a studiat 116 cazuri scrise despre poltergeist care se întindeau pe o perioadă de 4 secole în mai mult de 100 de tari. Roll a identificat unele şabloane pe care le-a denumit psihokinezie spontană şi recurentă care sunt efecte fizice spontane. El a descoperit că de obicei agentul era un copil sau adolescent ale cărui psihokinezii neştiute erau un mod de a-şi exprima ostilitatea fără frică de a fi pedepsit. Cel în cauză nu era conştient că el era cauza unei astfel de perturbări, dar era în acelaşi timp bucuros, în secret sau deschis, că aceste lucruri se întâmplau.

Alţi cercetători au investigat agenţi şi au descoperit că cei care nu sunt sănătoşi mental sau fizic sunt vulnerabili la stres. Pacienţii care au tensiuni emoţionale nerezolvate au fost deseori asociaţi cu case în care activitatea poltergeist are loc. Când au cercetat personalitatea agenţilor, psihologii au depistat reacţii de anxietate, isterie, fobii, mânii, obsesii, reacţii disociative şi schizofrenie. În unele cazuri, terapia a eliminat activitatea poltergeist.

Totuşi, teoria disfuncţiei psihologice a fost disputată de alţi cercetători, inclusiv Gauld şi Cornell, care au declarat că testele psihologice folosite nu erau valabile. Psihiatrul Ian Stevenson a declarat că spiritele pot fi răspunzătoare pentru mai multe cazuri de poltergeist, demonstrând în studiul său că există multe diferenţe. Fenomenele care privesc agenţi sunt fără scop şi deseori violente, pe când spiritele arătau comunicare inteligenţă, mişcare intenţionată a obiectelor şi foarte puţină violenţă.

Activităţile poltergeist au fost găsite în multe ţări şi au fost descrise în cronicile lui A.R.G. Owen şi Collin Wilson. Dintre aceste cazuri, cel din Epworth este unul din cele mai bine documentate cazuri de activitate poltergeist. Acest eveniment a avut loc în decembrie 1716 la Parsonage în Epworth, Lincolnshire. Toţi membrii familiei Wesley au auzit nişte bătăi tari şi zgomote pe o perioadă de 2 luni. Câteodată, zgomotele erau de un anume fel, după cum apare scris în notiţele doamnei Wesley. Odată, când ea şi soţul ei coborau scările au auzit un zgomot ca şi cum cineva ar fi golit o pungă plină cu monezi la picioarele lor. Acesta a fost urmat de un zgomot ca de sticle care erau sparte în mii de bucăţi. Alte zgomote erau paşi care alergau, gemete şi zgomote de iala care este ridicată de mai multe ori. Cazul de la Epworth este privit ca unul dintre cele mai bine documentate din analele cercetărilor paranormalului britanic, dar nu a fost găsită nicio explicaţie plauzibilă.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.