Povestea fantomei din castel care-şi bărbierea oaspeţii

Într-un vechi castel din Saxa bântuia o fantomă care-i îngrozea pe toţi cei ce îndrăzneau să-l locuiască, făcând fel de fel de farse ticăloase, încât de multă vreme castelul era nelocuit. Un tânăr mai curajos s-a hotărât să petreacă o noapte acolo; şi-a luat provizii, lumânări şi arme. La miezul nopţii, când tocmai adormea, a auzit în depărtare zornăit de lanţuri. După ce a controlat coridoarele, s-au auzit cheile, s-a deschis uşa şi a văzut o fantomă palidă, descărnată, cu barbă lungă şi în mână cu o trusă de bărbier…

Tânărul nu şi-a pierdut cumpătul. Fantoma a închis cu grijă uşa şi, apropiindu-se de pat, i-a făcut semn oaspetelui să se scoale, i-a pus pe umeri un halat şi i-a arătat cu degetul un scaun pe care să se aşeze. Tânărul tremura un pic. Groaza l-a cuprins abia când a văzut că fantoma scoate un castronel pentru bărbierit şi un brici mare. Totuşi s-a liniştit şi s-a lăsat în voia fantomei. Ea îşi făcea treaba foarte grav: i-a săpunit barba, i-a ras-o, apoi a făcut acelaşi lucru cu părul şi i-a scos halatul.

Până aici, nimic extraordinar: se ştia că acea fantomă proceda în felul acesta cu toţi care petreceau noaptea la castel dar se mai spunea că după ce operaţiunea era încheiată aceştia erau omorâţi de pumnul puternic al scheletului. Tânărul s-a ridicat de pe scaun fără să-şi poată stăpâni îndoita groază. S-a uitat ţintă la spectru urmărind dacă nu e cazul să pună mâna pe arme, dar, cum îşi păstrase încă prezenţa de spirit, s-a liniştit, observând că fantoma se aşează în locul lui pe scaun, făcând semn spre trusa de pe masă.

Toţi cei care veniseră înaintea lui la castel, fără îndoială, leşinaseră de frică în timp ce erau bărbieriţi, ceea ce le atrăsese moartea. Tânărul observă barba lungă a spectrului şi înţelese îndată că îi cerea, la rândul lui, acelaşi serviciu. Îl săpuni, deci, şi îi rase, curajos, barba şi capul. Îndată ce treaba a fost terminată, fantoma a început să vorbească asemenea unui om în carne şi oase. L-a numit pe tânărul nostru eliberatorul său, i-a povestit că altădată fusese stăpânul ţinutului, că încă de atunci avea acest obicei neospitalier de a-i rade fără milă pe toţi cei ce veneau să doarmă la castel; că, pentru a-l pedepsi, un călugăr pios, întors din Ţara Sfîntă, l-a blestemat ca după moarte să-şi radă toţi oaspeţii, până se va găsi unul destul de curajos care să-l radă şi pe el.

„Pedeapsa aceasta durează de trei sute de ani” – a adăugat el şi – după multe alte mulţumiri – a dispărut. Tânărul, liniştit, a dormit bine. El a cumpărat castelul pe un preţ de nimic şi a petrecut aici zile fericite, spre marea mirare a oamenilor, care vedeau în el un vrăjitor.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.