Conştiinţele noastre se conectează la întreg Universul – spun oamenii de ştiinţă
Indiferent dacă creăm conștiința în creierul nostru în funcție de declanșarea neuronilor, fie că această conștiință există independent de noi, nu există o explicație științifică universal acceptată privind originea ei sau unde trăiește. Cu toate acestea, noi cercetări privind fizica, anatomia și geometria conștiinței au început să dezvăluie forma posibilă a acesteia. Cu alte cuvinte, s-ar putea să fim în curând capabili să identificăm o adevărată arhitectură a conștiinței.
O teorie ştiinţifică se bazează pe o idee a fizicianului Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel, și al medicului Stuart Hameroff, aceasta fiind postulată pentru prima dată în anii 1990: teoria orchestrată a reducerii obiectivelor (ORch OR). În linii mari, ea susține că conștiința este un proces cuantic facilitat de microtubuli din celulele nervoase ale creierului. Acestea sunt tuburi formate din rețele proteice și fac parte din citoscheletul celulei, care este rețeaua sa structurală. Penrose și Hameroff au sugerat că această conștiință este o undă cuantică care trece prin acești microtubuli. Și că, la fel ca orice undă cuantică, are proprietăți precum suprapunerea (abilitatea de a fi în multe locuri în același timp) și inseparabilitatea cuantică (potențialul ca două particule care sunt foarte îndepărtate să fie conectate).
Pentru a explica conștiința cuantică, Hameroff a spus că ea trebuie să fie invariabilă la scară, ca un fractal. Un fractal este un model fără sfârșit care poate fi foarte mic sau foarte mare și păstrează în continuare aceleași proprietăți la orice scară. Stările normale de conștiință ar putea fi ceea ce considerăm destul de obișnuit – știind că exiști, de exemplu. Dar când ai o stare de conștiință crescută, este pentru că ai de-a face cu conștiința la nivel cuantic care este capabilă să fie în toate locurile în același timp. Asta înseamnă că… conștiința ta se poate conecta sau se poate „combina” cu particulele cuantice din afara creierului tău – oriunde în Univers, teoretic.
Timothy Palmer, fizician matematician la Oxford, este un mare fan al lui Roger Penrose. Palmer crede că legile fizicii trebuie să fie fundamental geometrice. Teoria mulţimilor invariante este explicația sa despre cum funcționează lumea cuantică. Printre altele, sugerează că această conștiință cuantică este rezultatul operei Universului într-o anumită geometrie fractală „spațiu de stare”. În cartea sa „The Primacy of Doubt, How the Science of Uncertainty Can Help Us Understand Our Haotic World”. În ea, el sugerează posibilitatea ca experiența noastră de liber arbitru – de a fi avut opțiunea de a ne alege viața, precum și percepția noastră că există o conștiință în afara noastră – să fie rezultatul conștientizării altor universuri care împart spațiul nostru de stare.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Indiferent dacă creăm conștiința în creierul nostru în funcție de declanșarea neuronilor, fie că această conștiință există independent de noi, nu există o explicație științifică universal acceptată privind originea ei sau unde trăiește. Cu toate acestea, noi cercetări privind fizica, anatomia și geometria conștiinței au început să dezvăluie forma posibilă a acesteia. Cu alte cuvinte, s-ar putea să fim în curând capabili să identificăm o adevărată arhitectură a conștiinței.
