62 de martori au observat în Zimbabwe 2 creaturi extraterestre cu ochi negri, cap mare şi costume de scafandru! Ce spun oamenii de ştiinţă?

În 1994, organizaţia internaţională de cercetare a fenomenului OZN, MUFON, a înregistrat în Zimbabwe un caz la care au fost martori 62 de persoane. Toţi se jură că au văzut un OZN strălucitor, intrând în contact cu fiinţele extraterestre care au ieşit din navă. Martorii erau cu toţi copii, de vârste cuprinse între 8 şi 12 ani. Relatarea lor despre nava în formă de farfurie şi despre ocupanţii ei umanoizi a aprins comunitatea OZN din toată lumea.

Şcoala Arial este localizată în Ruwa, Zimbabwe, la vreo 15 kilometri de oraşul capitală Harare. Pe la ora 10:30, în dimineaţa de 16 octombrie 1994, cea mai mare parte a copiilor din şcoala Arial se jucau afară, în timpul pauzei de dimineaţă. Toţi profesorii erau înăuntru, participând la şedinţa lor profesorală lunară.

Unul dintre copiii mai mari îşi aminteşte că i-a văzut pe o parte dintre copiii de clasa a patra intrând în tufe, dincolo de limitele terenului de joacă al şcolii. Ca elev disciplinat, responsabil cu respectarea regulilor şcolii, băiatul mai mare s-a dus să le spună celor mai mici să iasă din tufişurile dese şi să se întoarcă în siguranţa terenului de joacă.

„Chestia aceea, obiectul acela, a aterizat, împreună cu alte trei sau patru lucruri alături”, îşi aminteşte băiatul. „Am văzut un om în copacii musasa, şi el părea îmbrăcat într-un costum de scafandru, strălucitor. Avea ochii joşi, lângă obraji, şi arăta foarte, foarte amuzant”.

Una dintre fetele mai mici îşi aminteşte: „Categoric, nu era om. Nu ştiu ce era, dar avea un cap mare, ochi negri şi mari şi era îmbrăcat într-un costum de corp negru”.

După ce l-au văzut primii, şi alţi copii au început să se adune la marginea terenului de joacă. „Am văzut câteva obiecte în aer”, explică o fată de clasa a cincea. „Am văzut o navă mai mare şi apoi cam patru sau cinci mai mici, strângându-se în jurul ei”.

În total, 62 de copii spun că au văzut OZN-urile şi două creaturi extraterestre. Niciun adult nu era prezent. Singurul adult de acolo era femeia de la bufetul unde mergeau copiii să cumpere dulciuri şi sucuri. Un băieţel a alergat la ea şi i-a spus: „Vino repede, vino repede, sunt nişte omuleţi pe terenul de joacă”. Iar ea i-a răspuns: „Las-o baltă. Nu o să mă scoţi din bufet, ca să poţi şterpeli dulciuri”.

Un alt băiat explică: „Ne-am dus la profesori, am intrat în birou, şi am început să le povestim, iar ei au spus că probabil nu era nimic. Am fost foarte trişti, pentru că văzusem într-adevăr ceva.”

O mamă a copiilor a declarat: „Eu îi cred pe copii, pentru că în mod normal ei nu ar minţi în legătură cu aşa ceva. Eu cred că ceea ce au văzut ei face parte poate din lumea spiritelor, nu dintr-a noastră”. O altă mamă a adăugat: „La început, am crezut că era vorba de un meteorit, dar apoi, când fiul meu a început să-mi descrie, m-am gândit că s-ar putea să fie mai mult de atât. Copiii nu mint decât dacă vreun adult îi încurajează în acea direcţie. De fapt, am fost destul de necăjită că nu mi-a telefonat, ca să fug acolo, cu camera de filmat”.

Într-un „studiu ştiinţific” patetic, evenimentul din Zimbabwe 1994 (precum şi altele asemănătoare) au fost clasificat ca fiind „episoade de isterie de masă” (sic!). Asta e explicaţia halucinantă a „cercetătorilor” atunci când nu pot să explice raţional ceea ce au văzut 62 de martori, chiar dacă erau copii. Toţi erau isterici! Serios?