Știința este în prezent cel mai puternic prieten al lui Dumnezeu. Știința și religia au fost în contradicție încă de la iluminism, când raționalismul și empirismul și-au stabilit dominația asupra credinței, în căutarea adevărurilor ultime ale Universului.
La un moment dat, s-a creat impresia că ştiinţa nu va servi decât pentru a slăbi autoritatea religiilor, oferind astfel muniție suplimentară pentru atei. Dar, pe măsură ce tehnicile științifice analitice s-au îmbunătățit și oamenii de știință au acces la mai multe observații și experimente, suntem capabili să acceptăm prezența unui Dumnezeu creator.
La începutul secolului XX, oamenii de știință au presupus că Universul era etern și permanent. Aceasta însemna că spațiul, masa și energia Universului au existat, fără un început definit. Când astronomul Edwin Hubble a descoperit în 1929 că Universul se extinde, această presupunere a eternităţii Universului a fost pusă la îndoială. El a ajuns la concluzia că Universul nu este etern și a avut un început, după ce a făcut calcule matematice complexe.
Majoritatea astronomilor din acea vreme erau sceptici față de această posibilitate, inclusiv Albert Einstein, căruia i-a părut absurd faptul că Universul avea un început. Sir Frederick Hoyle, un cunoscut astronom britanic, a fost un oponent deschis al acestei teorii, referindu-se ironic la originea Universului ca fiind un „Big Bang”. Curios, comunitatea astronomică a vremii a îmbrățișat acest termen ridicol. Dar, investigațiile ştiinţifice din 1992 au arătat că Universul a avut un început, o explozie mare de lumină și energie din nimic producând totul.
Potrivit astronomului Robert Jastrow, imaginea Big Bang-ului descrie detonarea unei bombe cosmice cu hidrogen. Detonarea bombei cosmice marchează începutul cosmosului. Aşadar, totul în Cosmos a apărut din nimic. În concluzie, astronomii și astrofizicienii au dezvăluit dovezi științifice că Dumnezeu a creat Universul din nimic…
Si dovada? Dovada unde este?