Există viață inteligentă în altă parte în Univers? Este o întrebare care a fost dezbătută de secole, dacă nu de milenii. Martin Rees, profesor emerit de cosmologie și astrofizică de la Universitatea din Cambridge, are următoarea teorie: să presupunem că există alte planete unde a început viața și că acolo a urmat o evoluție darwiniană, ca pe Terra. Chiar și atunci, este foarte puțin probabil ca progresul inteligenței și tehnologiei să se întâmple exact în același ritm ca pe Pământ. Dacă ar rămâne semnificativ în urmă, atunci acea planetă nu ar dezvălui clar nicio dovadă a vieții extraterestre radiotelescoapelor noastre. Dar în jurul unei stele mai veche decât Soarele, viața ar fi putut avea un avans de un miliard de ani sau mai mult.
Civilizația tehnologică umană datează doar de câteva milenii, și poate trece doar unul sau două secole până când oamenii, alcătuiți din materiale organice precum carbonul, sunt depășiți de inteligența anorganică, cum ar fi Inteligenţa Artificială (AI). Puterea de procesare a computerului este deja în creștere exponențială, ceea ce înseamnă că IA în viitor poate fi capabilă să utilizeze mult mai multe date decât în prezent. Se pare că ar putea deveni apoi exponențial mai inteligentă, depășind inteligența generală umană.
IA poate chiar să evolueze, creând versiuni din ce în ce mai bune ale ei însăși, pe o scală de timp mai rapidă decât cea darwiniană, timp de miliarde de ani. Inteligența organică la nivel uman ar fi atunci doar un scurt interludiu în „istoria” noastră, înainte ca mașinile să preia controlul. Deci, dacă inteligența extraterestră ar fi evoluat în mod similar, ar fi cel mai puțin probabil să o surprindem în scurta perioadă de timp, când era încă întruchipată în formă biologică. Dacă ar fi să detectăm viața extraterestră, ar fi mult mai probabil să fie una electronică, decât în carne și oase – și s-ar putea să nu locuiască nici măcar pe planete.
Prin urmare, profesorul Martin Reese spune că trebuie să reinterpretăm ecuația Drake, care a fost stabilită în 1960 pentru a estima numărul de civilizații din Calea Lactee cu care am putea comunica. Ecuația include diverse ipoteze, cum ar fi câte planete există, dar și cât de mult este capabilă o civilizație să elibereze semnale în spațiul cosmic. Dar, dacă durata de viață a unei civilizații organice poate fi de cel mult câteva milenii, civilizaţia electronică ar putea continua miliarde de ani. Dacă includem acest lucru în ecuație, se pare că ar putea exista mai multe civilizații decât am crezut până acum, dar majoritatea ar fi artificiale.
S-ar putea chiar să trebuiască să regândim termenul de „civilizație extraterestră”. O „civilizație” semnifică o societate de indivizi; în contrast, extratereștrii ar putea fi o singură inteligență integrată.
Profesorul Reese spune că ar merita chiar să căutăm urme de extratereștri în propriul nostru sistem solar. Deși probabil că putem exclude vizitele unor specii asemănătoare oamenilor, există și alte posibilități. O civilizație extraterestră care a stăpânit nanotehnologia poate să-și fi transferat inteligența către mașini minuscule, de exemplu. Ar putea apoi invada alte lumi, sau chiar centuri de asteroizi, cu roiuri de sonde spaţiale microscopice.
Însă, o Inteligență post-organică poate, de asemenea, să construiască computere cu o putere de procesare enormă. Civilizațiile mai inteligente pot fi capabile să simuleze lucruri vii – cu conștiințe reale – sau chiar lumi sau universuri întregi. De unde știm că nu trăim într-o astfel de simulare creată de extratereștri superiori din punct de vedere tehnologic? Poate că nu suntem mai mult decât un divertisment pentru o Ființă Supremă care conduce un astfel de model. Într-adevăr, dacă viața este destinată să poată crea civilizații avansate din punct de vedere tehnologic care pot face programe pentru computer, ar putea exista mai multe universuri simulate acolo decât cele reale, ceea ce înseamnă ca ne aflăm într-unul dintre ele. Poate că noi înşine suntem artificiali, dar să părem că am fi organici…
În final, trebuie să ştim că realitatea fizică ar putea cuprinde complexități pe care nici intelectul, nici simțurile noastre nu le pot înțelege.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): theconversation.com