Există mulţi teologi care cred în existenţa iadului, ca un loc fizic care se află în interiorul Pământului. Dacă ar fi adevărată o asemenea afirmaţie, atunci cum se ajunge în iad? În lume se spune că există mai multe intrări secrete către iad, iar una dintre acestea, conform legendelor, ar fi cea de la castelul Houska, situat în Blatce, la nord de Praga, în Republica Cehă. Se spune că acest castel ar fi fost construit pe o gaură „fără fund”, care duce direct în iad.
Creaturile din groapă cu aripi groteşti
Una dintre legende susține că, în secolul 13, regele Ottokar al II-lea al Boemiei (sau un nobil al clanului Duba) a oferit o iertare a pedepsei pentru orice deținut condamnat care consimțea să coboare în acea gaură misterioasă și să povestească apoi ceea ce a văzut. Primul prizonier a petrecut doar câteva secunde în groapă, înainte de a începe să țipe. Când a fost tras înapoi, spune legenda, părul i s-a înalbit și se părea că ar fi fost mai bătrân cu 30 de ani. El a vorbit incoerent despre nişte creaturi, pe jumătate umane, care zburau prin întuneric, având aripi grotești. Prizonierul a murit în curând; există relatări că experimentul s-a repetat de mai multe ori, cu alţi prizonieri, cu acelaşi rezultat.
Creaturile ciudate ieşeau din groapă în timpul nopţii
Dar, legendele din locul unde se află Castelul Houska sunt mai vechi decât castelul în sine. Există dovezi arheologice că aici au locuit celţii, dar şi triburile slave migratoare din secolul al VI-lea. Prima structură cunoscută existentă pe acest loc a fost un mic fort din lemn, care a stat aici, prin secolul al IX-lea, fiind menționat de Vaclav Hajek în lucrarea sa „Cronica cehă”, publicată în 1541. În aceași cronică, Hajek vorbeşte, de asemenea, despre o legendă cu privire la existenţa unei găuri în pământ, extrem de adâncă, cu reputația de a fi sursa unor vizite ciudate. Localnicii au început s-o numească „gaura de iad”, iar sătenii evitau să treacă pe acolo după lăsarea întunericului. Ei credeau că creaturi ciudate, pe jumătate animale, pe jumătate om, ieşeau prin portal, pentru a ucide animalele și a face alte ravagii pe timp de noapte. De asemenea, ei credeau că orice persoană care trecea pe lângă groapa blestemată se afla în pericol de a fi transformată într-una dintre creaturile gropii. Ei au încercat să umple gaura cu pietre, dar fără succes, deoarece groapa înghițea tot ce cădea, fără niciun efect vizibil.
Capela deasupra porţii iadului
Castelul a fost construit, probabil, la ordinele Ottokar al II-lea, deasupra acestei găuri-iad, fără fortificații adecvate sau surse de apă. Şi asta pentru că legenda susţine că acest castel nu a fost menit pentru a locui, ci pentru a captura demoni. Capela care trebuia să facă parte din fortăreaţă, a fost ridicată deasupra „porţii iadului”. Capela a fost apoi dedicată Arhanghelului Mihail, liderul armatelor lui Dumnezeu în lupta împotriva demonilor. Fresce șterse pe zidurile capelei, unele dintre cele mai vechi găsite in Europa, care datează de la începutul anilor 1400, îl înfățișează pe Mihail în două scene. Într-una, el se luptă cu un dragon, simbol al răului, iar în cealaltă scenă, el deține o sabie într-o mână și un set de scări în alta, cântărind sufletele la Judecata de Apoi.
Ce e mai ciudat printre frescele capelei este o pictură care nu poate fi găsită în alte picturi ale vremii. Este vorba de o creatură, cu partea superioară a corpului unei femei și partea inferioară a corpului unui cal, ce ţine un arc în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă ţinteşte o săgeată către o figură umană. Nu numai că este extrem de neobișnuit pentru o reprezentare a unui centaur, o creatură de mitologie păgână care împodobeşte zidurile unei biserici, dar este, de asemenea, ciudat faptul că o femeie arcașă este reprezentată ca fiind stângace. În Evul Mediu, stângacii au fost asociaţi cu Satana, iar cercetatorii cred ca aceasta imagine este legată de poveștile cu creaturile semi-umane, care se pare că ieşeau din poarta de acces din iad, îngropată sub podeaua capelei.
Cu toate acestea, fortăreaţă a fost utilizată ca şi clădire administrativă, dar ca şi reședință aristocratică, în diferite puncte din istoria sa, fiind renovată și extinsă în timpul Renașterii. Interesant e faptul că naziştii au ocupat acest castel, deşi din punct de vedere strategic nu avea nicio valoare. Poate că naziştii, care erau interesaţi de ocultism, erau atraşi de această gaură misterioasă. Proprietarii actuali ai castelului se folosesc actualmente de reputația „infernală” a clădirii, ca o atracție turistică „înfricoşătoare”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
