Când vom privi noaptea cerul, ne vom uita la două luni
Încă de la descoperirea sa, în 1986, asteroidul Cruithne a născut numeroase controverse în rândul oamenilor de ştiinţă, care s-au întrebat dacă nu cumva s-ar putea vorbi de o nouă Luna „temporară” a Pământului şi au repus chiar în discuţie însăşi definia termenului de „lună”. Ce i-a indus iniţial în eroare pe cercetători a fost orbita asteroidului. Deşi se afla pe orbită eliptică obişnuită în jurul Soarelui, din cauza perioadei sale de revoluţie în jurul său, care este identică cu cea a Pământului, Cruithne pare să-l „urmeze” pe acesta din urmă. Potrivit lui Fathi Namouni, de la Universitatea Princeton, nu este însă exclus ca, influenţat de gravitaţia Pământului, asteroidul să devină, cel puţin vreme de 3000 de ani, o lună „adevărată” a Terrei.
Din perspectiva mişcării Terrei, Cruithne, descoperit în 1986, descrie, în decurs de 770 de ani, o orbită în formă de potcoavă în jurul Soarelui, ce nu se apropie foarte mult de planeta noastră, asteroidul nefiind vizibil cu ochiul liber. El ajunge cel mai aproape de Pământ – la 15 milioane de kilometri – odată la 385 de ani.
Deşi a fost adesea poreclit „A doua Lună a Pământului”, această denumire pare în prezent destul de hazardată, mai ales că Cruithne nu orbitează în jurul Terrei, ci în jurul Soarelui. Totuşi, descoperirea sa a făcut mare vâlvă în rândul oamenilor de ştiinţă, punând în discuţie însăşi definiţia temenului de „lună”. „La un moment dat, trebuie să iei în considerare definiţia lunii. Este o particulă de praf care orbitează Pământul o lună a acestuia?”, s-a întrebat ironic astronomul Carl Murray, care a efectuat un studiu legat de asteroizii care ar putea concura pentru titlul de sateliţi ai Terrei. Potrivit lui Namou însă, oamenii de ştiinţă ar trebui să accepte în această categorie şi „lunile temporare, care orbitează în jurul unei planete vreme de mii sau zeci de mii de ani”, situaţie care, după cum susţine cercetătorul, s-ar putea aplica eventual şi în cazul asteroidului descoperit în 1986. Cruithne, a declarat el, ar putea fi în cele din urmă atras de gravitaţia Terrei şi să devină, vreme de 3000 de ani, o lună „adevărată” a acesteia.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Încă de la descoperirea sa, în 1986, asteroidul Cruithne a născut numeroase controverse în rândul oamenilor de ştiinţă, care s-au întrebat dacă nu cumva s-ar putea vorbi de o nouă Luna „temporară” a Pământului şi au repus chiar în discuţie însăşi definia termenului de „lună”. Ce i-a indus iniţial în eroare pe cercetători a fost orbita asteroidului. Deşi se afla pe orbită eliptică obişnuită în jurul Soarelui, din cauza perioadei sale de revoluţie în jurul său, care este identică cu cea a Pământului, Cruithne pare să-l „urmeze” pe acesta din urmă. Potrivit lui Fathi Namouni, de la Universitatea Princeton, nu este însă exclus ca, influenţat de gravitaţia Pământului, asteroidul să devină, cel puţin vreme de 3000 de ani, o lună „adevărată” a Terrei.
