Canalul Dunărea-Marea Neagră a fost decis de Stalin

0
4.845 vizualizari

canalul_dunare-marea_neagraÎntâlnire dintre Stalin şi Gheorghe-Gheorghiu Dej (secretarul general al PCR şi liderul României comuniste), la Moscova în 1948.

Stalin: Are cunoştinţă conducerea României despre un proiect întocmit de englezi, pe la începutul secolului XX, pentru construirea unui canal navigabil între Dunăre şi Marea Neagră?

G.G.Dej: Nu am cunoştinţă de un asemenea proiect, dar cum ne vom întoarce în România, vom pune să se scotocească arhivele şi, dacă-l vom găsi, îl vom prezenta.

Stalin: Nu trebuie să mai căutaţi!

A apăsat pe un buton şi după câteva secunde în biroul său de lucru a intrat un individ, care aşteptase probabil chemarea, cu o hartă în mâna pe care a pus-o pe masă. Stalin a arătat harta şi a spus:

– Iată cum este trasat drumul acestui canal pe harta României.

G.G. Dej a privit şi a văzut pe masă o linie groasă, roşie, care unea localităţile Cernavodă şi Năvodari, traseul aşa-zisului viitor canal. După ce l-a lăsat câteva minute să admire “miracolul”, Stalin i-a recomandat:

– Canalul trebuie realizat de România în vederea asigurării unor condiţii mai favorabile transporturilor fluviale pe Dunăre.

Îngrozit de perspectiva nenorocită ce se profila, G.G. Dej a explicat că România nu era pregătită, încă, pentru o lucrare de asemenea amploare, că nu dispunea de fondurile financiare necesare. Stalin, însă, a intervenit:

– Fondurile vor fi găsite dacă tovarăşii români vor să realizeze o lucrare aşa de măreaţă.

Au fost aduse şi alte argumente şi în principal că lipsesc utilajele de excavatie şi mijloacele de transport. Dar totul a fost în zadar, căci Stalin, neînduplecat, a zis:

– Uniunea Sovietică va livra României utilajele de excavaţie şi mijloacele de transport necesare, dacă românii sunt hotărâţi să se apuce de o lucrare atât de importantă şi de necesară.

Astfel s-a întors delegaţia română de la Moscova “împroprietărită” cu o hartă pe care era trasat drumul viitorului Canal Dunăre – Marea Neagră. Presa şi radioul au făcut cunoscut ţării, poporului român, vestea cea mare, fericirea ce căzuse pe capul nostru, fără să spună, bineînţeles, a cui fusese ideea genială. Pentru a se masca acest adevăr şi pentru a se dă întregii acţiuni un caracter naţional”, a fost adoptată şi o hotărâre a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. Proiectarea şi demararea lucrărilor s-au făcut rapid. Până la moartea lui Stalin, canalul “a înghiţit” o mare parte venitului naţional.