Cuvântul “marut” se poate traduce prin “suflet mort”, cu toate că un marut este chiar capabil de a se reîncarna într-o falsă fiinţă vie sau într-un “mort-viu”. Acest termen este luat din limba sanscrită, având aceeaşi origine ca şi cuvântul moarte.
Maruţii erau consideraţi instrumentele zeului vedic Rudra, care se folosea de ei şi de otrava lor morbidă pentru a răspândi epidemiile. Brahmanii spuneau că, atunci când Shiva (Divinul) dorea să distrugă sau să pedepsească prin suferinţă în vederea unei purificări o naţiune, o castă sau o familie, punea în fruntea acestei naţiuni, caste sau familii, un marut. Având un suflet corupt, putred, aceasta fiinţă hibridă contamina sufletele înalte ale societăţii, artele şi, religia şi, dacă oamenii lucizi nu extirpau marutul la timp, urma declinul fatal.
Tibetanii îi numeau pe maruţi “cadavre vii”. Totuşi, aceştia nu sunt doar nişte simple cadavre animate vital de către magicienii negri, cum este cazul zombilor; sufletul unui marut este deja mort spiritual încă de la naştere.
Originea lor este complexă chiar şi pentru esoterişti. Ei sunt consideraţi a fi moştenirea nefastă a civilizaţiilor “cu mumii”. Împiedicând descompunerea cadavrului, mumificarea rituală conservă, prin repercutare, si umbra defunctului, sau cu alte cuvinte corpul său astral inferior. În cazul violării unui mormânt, această umbră devine rătăcitoare şi obsesională; anumite umbre (suflete moarte) reuşesc să intre într-un fetus la fel cum o face un suflet obişnuit! Aceşti maruţi se pot încarna deci, fiind aproape indestructibili, pentru că sunt “fixaţi” prin formule magice.
Fiinţele blestemate care rezultă astfel pot fi identificate printr-o fizionomie aparte, stranie, având ochii stinşi, privire febrilă şi neliniştită, mobilă, sau o melancolie macabră. Sissi, împărăteasa Austriei, soţia lui Frantz Joseph, se spune că a fost o marută melancolică, ştearsă (ca o umbră), iubind cu pasiune moartea până la a-şi dori propriul asasinat; destinul ei a coincis cu o suită întreagă de nenorociri asupra Habsburgilor, ducând chiar la sfârşitul acestei familii.
Ţinând cont de toate acestea, oare Hitler, Stalin sau Ceauşescu, care au făcut atât de rău popoarelor lor, au fost cu adevărat maruţi?
