Site de secrete, stiinta si metafizica

Cum de un orb poate “vedea” într-o experienţă din apropierea morţii? Dovada că sufletul uman poate vedea fără ajutorul ochilor…

1 20

Primul lucru care i se întâmplă unei persoane care a murit este acela că omul părăseşte trupul şi se află cu totul despărţit de el, fără a-şi pierde cunoştinţa. Adesea poate vedea totul în jurul lui, chiar şi propriul său trup mort, şi încercările care se fac pentru a-l readuce la viaţă de către medici; el se simte într-o stare de căldură şi uşurare, lipsită de durere, ca şi cum ar „pluti”; aceluia nu-i stă de loc în putinţă să schimbe ceea ce se află în jurul lui, prin vorbe sau atingere, şi astfel, simte adesea o mare „singurătate”; procesele de gândire ajung să fie de obicei cu mult mai rapide decât fuseseră în lăuntrul trupului.

Iată câteva extrase din aceste experienţe din apropierea morţii:

* Ziua era foarte rece, totuşi, pe când eram în acea întunecime, tot ceea ce simţeam era căldură şi o stare de bine de nepovestit, pe care nu o mai trăisem până atunci … îmi aduc aminte că mă gândeam că trebuie să fiu mort.

* Am început să am simţămintele cele mai minunate. Nu eram în stare să simt nimic altceva decât pace, stare de bine, uşurare – doar linişte.

* I-am văzut aducându-mă din nou la viaţă. Era cu adevărat uimitor. Nu eram foarte sus; era ca şi cum aş fi fost pe un suport, dar nu eram deasupra acelora; doar peste ei. Am încercat să le vorbesc, dar nimeni nu mă putea auzi, nimeni nu mă asculta.

* Oamenii mergeau în toate părţile pentru a ajunge la trupul meu … Când ajungeau foarte aproape, încercam să mă dau la o parte, să mă feresc din calea lor, dar ei treceau prin mine.

* Nu eram în stare să ating nimic, nici să mă înţeleg cu vreuna dintre persoanele din jur. Este un simţământ îngrozitor, de singurătate, un simţământ de însingurare desăvârşită. Ştiam că sunt cu totul singur, cu mine însumi.

Uneori există „dovada materială” uimitoare că o persoană este de fapt în afara trupului în vremea aceasta, când oamenii sunt în stare să istorisească convorbiri sau să dea amănunte precise ale întâmplărilor care au avut loc chiar şi în camerele alăturate sau mai departe, în timp ce ei erau „morţi”.

Printre alte exemple ca acesta, Dr. Kubler-Ross pomeneşte un caz cu totul deosebit, când o persoană oarbă „a văzut” şi apoi a povestit totul lămurit, din camera în care „murise”, deşi când s-a întors la viaţă era tot oarbă – este uluitor de limpede că nu ochiul este cel care vede (nici creierul nu este cel care gândeşte, fiindcă lucrările minţii sunt mai rapide după moarte), ci mai degrabă sufletul săvârşeşte aceste lucrări prin mădularele cele trupeşti, atâta vreme cât trupul este viu, dar atunci când trupul este mort, o face prin propria sa putere.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie