Bileţelele magice care te apără de arme sau „arta de la Passau”
În 1611, călăului de la Passau, Kaspar Neithart, i-a venit o idee strălucită. Mercenarilor grei de cap le arăta tot felul de bileţele umplute cu semne şi cuvinte ..magice”. I-a făcut să creadă că, prinse de gât sau, mai bine, înghiţite, ele apără de oţelul duşmanului. Semnele şi cuvintele magice n-aveau niciun înţeles. Pe bileţele erau scrise lucruri de soiul acesta: ,.Arios, Beji, Glaigi, Upkc, milat nasala, cri lupie”. Aiurelile ar fi putut fi scrise, tot atât de bine, şi invers. Însă cuvintele sunau diabolic şi, asociate cu misterul care înconjura persoana călăului, au aţâţat închipuirea mercenarilor, făcându-i să cadă pradă mistificării.
Cumpărau deci cu bani grei bileţelele: şi într-adevăr obţineau ceva: porneau la luptă plini de curaj, crezând că nu-i mai poate ajunge nicio armă. Dacă vreunul totuşi îşi lăsa oasele pe unde umbla, n-avea cum să se plângă de ineficacitatea amuletei. Dacă era rănit numai, explicaţia era la îndemână: deşi duşmanul a întrebuinţat o vrajă mai puternică, totuşi amuleta şi-a făcut datoria, fiindcă rana n-a fost mortală.
Bileţelele l-au îmbogăţit pe călău. Mai mult, l-au făcut şi celebru, deoarece mercenarii i-au păstrat mult timp amintirea, şarlatania lui fiind cunoscută sub numele de Passauer Kunst (arta de la Passau) şi s-au făurit in jurul ei adevărate legende.
În 1611, călăului de la Passau, Kaspar Neithart, i-a venit o idee strălucită. Mercenarilor grei de cap le arăta tot felul de bileţele umplute cu semne şi cuvinte ..magice”. I-a făcut să creadă că, prinse de gât sau, mai bine, înghiţite, ele apără de oţelul duşmanului. Semnele şi cuvintele magice n-aveau niciun înţeles. Pe bileţele erau scrise lucruri de soiul acesta: ,.Arios, Beji, Glaigi, Upkc, milat nasala, cri lupie”. Aiurelile ar fi putut fi scrise, tot atât de bine, şi invers. Însă cuvintele sunau diabolic şi, asociate cu misterul care înconjura persoana călăului, au aţâţat închipuirea mercenarilor, făcându-i să cadă pradă mistificării.
