Bachus, condamnat la moarte, pentru că a furat 100 de milioane de lei pe timpul lui Ceauşescu
În anii ’70, devenise cel mai bogat om din Romania şi unul din cele mai influente personaje. Avea Bucureştiul la degetul mic, trăia ca un rege, făcea afaceri cu mai-marii regimului comunist şi părea intangibil. Gheorghe Ştefănescu, zis „Bachus”, „îndoia” vinul la scară mare cu apă şi pastile aduse din Occident şi-l vindea apoi poporului, care îl aprecia cum se cuvine. Perioada de glorie a gestionarului cu doar cinci clase absolvite, începută în 1970, s-a terminat în 1978, pe 8 august, când a demarat operaţiunea de lichidare a reţelei „Bachus”, ce împânzise toată ţara. Trei ani mai târziu, pe 4 decembrie 1981, Ştefănescu a fost executat la Jilava. Prejudiciul cauzat: 100 de milioane de lei, o sumă uriaşă la nivelul acelor ani!
Gheorghe Ştefănescu s-a născut pe 11 septembrie 1929 într-o familie de negustori, în care vinul se simţea la el acasă. A cincea generaţie de „vinari”, Gică n-a sărit etapele meseriei, dar s-a legat repede de tradiţia strămoşilor săi şi a învăţat din mers cum să facă bani. Mulţi bani. Prea mulţi bani, dacă ar fi să ne luăm după spusele lui Dorin Mihăiasa, şeful colectivului anticorupţie numit de Ceauşescu pentru a ancheta cel mai important caz de fraudă din perioada comunistă.
„Acum 30 de ani, eram ofiţer de execuţie şi conduceam un grup de 15-20 de ofiţeri, plus tot atâţia procurori, care ne ocupam de cazul „Bachus”. Tot aparatul pus în mişcare a numărat aproape 300 de oameni, ofiţeri, procurori, simpli miliţieni. A fost cea mai amplă operaţiune din istorie”, şi-aminteşte Dorin Mihăiasa, recent ieşit la pensie, după ce a condus ani buni Direcţia Cazier Judiciar, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Sesizarea care a dus la deschiderea dosarului aparţinut unui cetăţean care cumpărase vin pentru nuntă din magazinele lui Ştefănescu, dar care fusese nevoit să amâne fericitul eveniment. Câteva zile mai târziu, când a verificat calitatea licorii, omul a avut surpriza să descopere că apa se separase de vin, iar o culoare ciudată se depusese pe pereţii sticlelor. „Extrem de experimentat, Ştefănescu avea reţete foarte bune, îndoia cu apă vinuri de calitate inferioară şi adăuga fie coloranţi, fie substanţe aromate, precum coleandrul, procurate de la Fabrica de Şampanie „Zarea”, unde lucra o rudă de-a sa. Vă spun sincer, vinul lui „Bachus”, care avea ca piaţă de desfacere ICL Alimentara, era uneori mai bun la gust decât originalul”, povesteşte Mihăiasa.
Din 1970 până în 1978, „Bachus” a fentat cât a putut legea, falsificând acte în colaborare cu marile podgorii şi crame ale ţării, mituind oameni cu funcţii înalte în Partid. „Între 1978 şi 1981, când a fost executat, „Bachus” a ţinut-o numai în procese, pentru că se judecau cazurile în care el era implicat în toate judeţele ţării. Per total, prejudiciul adus statului se ridică la mai bine de 100 de milioane de lei, o sumă incredibilă pentru vremea aceea. De exemplu, numai de la o societate, Biofarm, prejudiciul s-a ridicat la 5 milioane de lei! Chiar şi după confiscarea averii, recuperarea pagubelor a fost minimă”, dezvăluie Mihăiasa, care completează: „La prima percheziţie, i-am găsit la depozit 22 de kilograme de aur îngropate în podea, sub frigider, iar acasă ascunsese pe balcon, sub nişte grinzi, 1,5 milioane de lei, în hârtii de o sută. I-am numărat toată noaptea, de zece ori, dar nu ne ieşea la număr o sută, aşa că un coleg a pus de la el o sută de lei spre dimineaţă, că nu mai puteam de oboseală”.
Suma incredibilă pe care a devalizat-o Gheorghe Ştefănescu însemna atunci un total uriaş, cu care puteai să-ţi cumperi orice. De exemplu, în 1975, o pâine costa 2,25 lei, un apartament cu 3 camere – 70.000 de lei, iar o Dacie 1310 – 68.000 de lei. Cu banii de atunci, „Bachus” putea să achiziţioneze 1.430 de apartamente cu 3 camere, care astăzi costă aproximativ 100.000 de euro unul! Aşadar, „gaura” făcută în bugetul statului ar echivala acum cu un minus de 143 de milioane de euro!
Conform mărturiei anchetatorilor, Gheorghe Ştefănescu îşi aranjase depozitul din care îşi coordona afacerile, situat pe Calea Griviţţei 325, într-un stil de mare bancher. „Avea sală de consiliu, televizor color, foarte rar pe vremea aceea, frigider şi mobilier scump. Acolo îşi primea oaspeţii, acolo aranja totul, cu el stând singur în capul mesei. ţin minte că mi-a spus odată: „Mă simţeam mare când vedeam că atâta lume depinde de mine.Ca avere, mai deţinea un număr mare de apartamente, câteva maşini Lada, o vilă, aur şi valută cât n-avea nimeni în ţara asta. Oricum, în faţa instanţei şi-a noastră a recunoscut tot”, rememorează Mihăiasa file dintr-un dosar celebru. Ştefănescu absolvise doar 5 clase, ca şi soţia, restul de până la 8 clase fiind „completate” ulterior cu ajutorul mitei.
Închis la Jilava, Ştefănescu a împărţit celula, în noaptea dinaintea execuţiei, cu ţiganul Ghiţă. Legenda spune că, în noaptea respectivă, „Bachus” n-a închis deloc ochii, bolborosind încontinuu: „Ce mă fac, Doamne, că mor!”. La 4 dimineaţa, când a aprins lumina în celulă, Ghiţă a avut un şoc: milionarul albise complet, deşi seara avea părul negru! „Bachus” a fost executat la 5 dimineaţa, pe 4 decembrie 1981.
Cazul „Bachus” a declanşat o adevărată furtună în România, 284 de persoane fiind cercetate şi închise la finalizarea anchetei. Au căzut capete înalte, miniştri, secretari de partid, judecători, notari, funcţionari, Ceauşescu delegându-l personal pe Ion Dincă să conducă operaţiunea şi să nu ierte pe nimeni.
În 1984, regizorul Geo Saizescu a realizat un film de mare succes, „Secretul lui Bachus”, peliculă ce avea la bază afacerile lui Ştefănescu. În ciuda faptului că autorităţile nu l-au ajutat pe regizor cu amănunte, Ştefan Mihăilescu- Brăila a făcut un rol memorabil interpretându-l pe „Bachus”.
Sursa: Libertatea
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În anii ’70, devenise cel mai bogat om din Romania şi unul din cele mai influente personaje. Avea Bucureştiul la degetul mic, trăia ca un rege, făcea afaceri cu mai-marii regimului comunist şi părea intangibil. Gheorghe Ştefănescu, zis „Bachus”, „îndoia” vinul la scară mare cu apă şi pastile aduse din Occident şi-l vindea apoi poporului, care îl aprecia cum se cuvine. Perioada de glorie a gestionarului cu doar cinci clase absolvite, începută în 1970, s-a terminat în 1978, pe 8 august, când a demarat operaţiunea de lichidare a reţelei „Bachus”, ce împânzise toată ţara. Trei ani mai târziu, pe 4 decembrie 1981, Ştefănescu a fost executat la Jilava. Prejudiciul cauzat: 100 de milioane de lei, o sumă uriaşă la nivelul acelor ani!
